Cel mai probabil, ziua de 18 octombrie va deveni printr-o decizie a Consiliului Local Timișoara o “zi de importanță locală”. Înafară de marcarea momentului, edilii locali nu au lămurit opinia publică prin ce se deosebește o astfel de zi de una obișnuită sau de însăși Ziua Timișoarei, 3 august 1919, acea zi care ar trebui să ne umple inimile de bucurie, iar burțile, de mici și bere. La 18 octombrie 1716, prințul Eugeniu de Savoya a eliberat Timișoara de ocupația turcească și în anii de după a asigurat integrarea noii provincii în imperiul habsburgic. Au urmat pentru Timișoara ani în care dezvoltarea a dat naștere unor frumoase premiere românești și chiar europene. S-au construit o parte dintre clădirile cu care ne mândrim și astăzi, a luat ființă prima fabrică de bere, a început canalizarea Begăi, iluminatul stradal, prima rețea de telefonie din România, primul spital municipal, prima stație de salvare, primul tramvai și câte altele. Eu, ca umil cetățean timișorean, aș fi așteptat de la un primar cu sânge în instalație și mandate grele în spate să facă propuneri mai radicale pentru istoria orașului său, să promoveze și să oficializeze ziua de 18 octombrie ca Ziua Timișoarei. Să se scuture de pariotisme ieftine și să arate care din aceste două date a adus mai multe lucruri bune pentru Timișoara și Banat și care ne-a tras mai apoi în mâlul unui nociv centralism balcanic. Oferindu-și astfel, ca primar al Timișoarei, o subtilă modalitate de a amenda apucăturile guvernanților de la București, pe care și-așa găsește oportun să le critice, de cele mai multe ori justificat, din tot soiul de motive, fie că ele sunt bugetare, sportive, ce țin de educație sau de altă natură.
“Eu sunt un regionalist. Baza programului meu e regionalismul. Eu cred că provinciile vor trăi, vor progresa și vor muri pe această chestie a descentralizării”, o declarase unionistul Sever Bocu imediat după Mare Unire, dar nu a fost băgat în seamă de cei ce au gândit noua constituție a României. Țărănistul Sever Bocu a mai avertizat în memoriile sale “Drumuri și răscruci“ că efectele centralizării vor fi dramatice și traumatice pentru orașele de la vest, care alcătuiesc azi o puternică cultură de graniță și care “vor ajunge pe urmele Iașilor, ruine glorioase în profitul unui singur oraș, al Bucureștilor”. Ulterior, pe fondul unor dispute politice cu liberalii, el a mai afirmat că stăpânirea românească a fost mai rea decât toate, chiar și decât regimul turcesc, care a cărat totul la Istanbul, decât cea ungurească, care a adus deznaționalizarea, și cu atât mai mult decât cea austriacă, care a adus dezvoltare provinciei. Și atunci când primarul Gheorghe Ciuhandu va încropi acea listă care să apese talerul cu satisfacții patriotice, morale și de înaltă civilizație spre ziua de 3 august 1919, ca Zi a Timișoarei, și nu 18 octombrie 1716, doar “zi de importanță locală”, aș mai adăuga și eu un argument. Aproape singurul care contează: 3 august pică vara.
Comentarii prin facebook