Reflexul de vomă este un subiect poate puțin discutat, dar totuși în practica stomatologică ne izbim și de acest aspect. Unii oameni se plâng că în momentul în care își periază dinții din spate au o senzație puternică de vomă. Tocmai de aceea, ei evită să perieze zonele respective, acestea se cariază și iată… am ajuns și la dentist.
Dacă pe lângă frica de dentist, mai avem și reflex accentuat de vomă, avem de-a face cu o adevărată provocare. Provocare nu numai pentru pacient, ci și pentru medic. Iată-ne ajunși, ca pacienți, în cabinetul dentar: totul e bine și frumos până în momentul în care simțim ceva în gură: rulou de vată, oglindă, aspirator, orice din sfera stomatologică. De acum începe „distracția”: reflex de vomă, lacrimi și multe solicitări de pauză.
La polul opus, medicul încearcă să facă tratamentul corespunzător, pe un teren minat. Minat, pentru că nu ai cum sa faci tratament fără să atingi zona de tratat și zonele din împrejurimi, și dacă împrejurimile implică baza limbii, urmează cel puțin o oră de „veselie”, atât pentru pacient, cât și pentru medic. (Totuși, nu o dată, ca dentist, te gândești că în situații de genul, o soluție genială ar fi să se poata realiza tratamentul prin puterea minții.) Si cum soluția de tratament realizat prin puterea minții nu e una viabilă, din motive lesne de înțeles, trebuie găsite alte soluții.
Sunt, într-adevăr, diferite metode. Una dintre ele presupune să-ți focalizezi, ca pacient, atenția în alt loc… Să zicem la muzica de pe fundal, să te gândești la vacanțe (dacă e posibil), să te concentrezi la a-ți corela anumite mișcări… de exemplu, ridici piciorul stâng, apoi cel drept. Această metodă dă rezultate mai ales în cazul în care se ia o amprentă.
O altă soluție este aplicarea de sare pe limbă. O soluție viabilă este și reducerea sensibilității prin anestezie, care dă rezultate în cazul multor pacienți. În cazul altora, inhalosedarea e un lucru binevenit. Există, de asemenea, medicația antiemetică – una sau două pastile luate înainte de a veni la dentist ajută în cazul multor pacienți.
Indiferent de metoda aleasă, cert este că și pacienții cu astfel de sensibilitate trebuie tratați. Nu e ușor, dar nu e nici imposibil. Trebuie doar să gasim care este varianta este cea mai potrivită pentru fiecare caz în parte.
Comentarii prin facebook