Cei duși pe la biserică știu că, duminică de duminică, preoții ne amintesc ritualic cât de mult se roagă pentru sănătatea și integritatea celor care ne conduc, a înalților prelați etc, pentru ca mai apoi apelul către divinitate să vizeze întreg poporul român. „Încă ne rugăm pentru conducătorii acestei țări…”, rostesc fețele bisericești din fața altarului, ușor amenințător, ca și cum i-ar avertiza pe politicieni că la un moment dat s-ar putea să nu se mai roage nimeni pentru ei. La urma urmelor, de ce nu s-ar fi rugat popimea de-a lungul timpului pentru conducătorii acestei țări, ai județelor noastre, ai orașelor și satelor în care trăim? Știm cu toții că Mântuitorul s-a sacrificat într-o vinere neagră pentru toată omenirea, pentru Barabas, pentru Adrian Năstase, Decebal Traian Remeș, Gigi Becali sau generalul Voicu.
Nu mi-am dat seama cât de importantă este ruga asta pentru sănătatea fizică și mentală politicienilor țării, până ce nu am observat cât de greu se face actul de justiție în România. Dacă prin nu știu ce împrejurări procurorii deschid un dosar de corupție unui parlamentar, se înlănțuiesc niște evenimente de o complexitate nemaipomenită. Suspectul cu galoane de politician nu poate fi urmărit penal decât cu avizul colegilor de haiducie, iar pentru o arestare preventivă se declanșează în Legislativ jihadul împotriva justiție, chiar și dac-ar fi vorba de modificarea Constituției.
Dacă cumva, la absurd, DNA poate cere instanței arestarea preventivă a tâlharului, atunci intervine o altă verigă din sistemul imunitar al hoției în România: medicul. Până acum, avocatul era prin lege apărătorul, iar uneori complicele coruptului, însă medicul vine tare din urmă. Cum bine ați observat, politicianul aflat în pericol de încarcerare este, invariabil, un om bolnav. De la Victor Atanasie Stăculescu, Chițac și până la Adrian Năstase și gialul Voicu, toți au avut medici de nădejde care puneau frână sistemului judiciar, fie că er vorba de litiază renală, gât înfășurat sau căcarea însângerată pe frontul abuzului și traficului de influență. În ultima vreme, doar G. Becali și complicii lui au intrat demni la Jilava, fără să recurgă la șiretlicul cu boala subită.
Dar există medici pentru marii rechini și medici găinari, probabil cu tarife diferite la mercurial. Ce i se întâmplă unui șef de regie, șef de birou, funcționar public vulnerabil unor schimbări politice post alegeri? N-o să vă vină să credeți, dar despre acea persoană veți afla că este bolnavă cu dovadă de la medic, iar în concediul recomandat de acesta nu poți să-i deranjezi niciun fir de păr individului. Mergând și mai în derizoriu, dar cu costuri pentru bugetul public, medicul te poate aranja de un agroturism la mănăstirile din Moldova cu numai o sticlă de whisky și un cofraj de ouă din alea galbene.
De cele mai multe ori, în perioada post-decembristă medicul putea fi lejer încadrat ca și complice al vreunui infractor, dar poate fi și „disident politic” dacă salvează, vremelnic, e adevărat, un director PDL-ist de la o schimbare USL-istă. Treabă care, oricum, nu-i este în fișa postului și nu o face gratis. Nu mai bine atunci să mergem la biserică și să ne rugăm pentru conducătorii acestei țări, în speranța că asta îi va ține sănătoși și responsabili pentru faptele lor? În penal sau doar pentru lipsa de performanțe profesionale.
Comentarii prin facebook