O pacientă se prezintă cu un abces mandibular destul de urât, având ca punct de plecare primul molar inferior din dreapta, care avea o plombă mare, foarte aproape de camera pulpară. Dintele respectiv s-a necrozat și ulterior s-a infectat.
Am incizat abcesul și am decis să păstrăm dintele de la care a pornit infecția, deoarece credeam că îl putem salva. Am făcut tratamentul de canal, am pus pivot de sticlă pe rădăcina distală, am reconstituit dintele cu compozit și am decis să așteptam șase luni să dispară infecția din os.
După exact șase luni, ne sună pacienta destul de îngrijorată că o doare în dreptul dintelui acela, că are ceva alb pe gingie în dreptul rădăcinii și îi este frică să nu aibă puroi, să nu se umfle din nou… motiv pentru care a început deja să ia antibiotic (dovadă că în România încă se vând antibiotice fără rețetă).
A doua zi ne-am văzut la clinică și am constatat că toată agitația aceasta s-a făcut pentru o banala aftă… Într-adevăr, aftele pot fi destul de dureroase, așa că i-am recomandat o cremă pe care s-o aplice pe acea aftă și problema s-a rezolvat. Dacă tot trecuseră șase luni de la tratamentul de canal, am făcut și radiografia de control și am văzut că totul arată super: infecția de la nivelu rădăcinii dispăruse și dintele era acum gata să primească coronița.
În concluzie:
1. Nu tot ceeea ce ne sperie este chiar atât de rău!
2. Nu orice dinte de la care pornit un abces trebuie scos sau rezecat!
3. Antibioticele ar trebui luate numai la recomandarea unui medic. Altfel, atunci când vom avea cu adevărat nevoie de ele nu își vor mai face efectul pentru că organismul deja s-a obisnuit cu ele.
www.dentaldesign.ro
Comentarii prin facebook