Primarul Nicolae Robu nu mai are răbdare și provoacă, cel mai probabil, spargerea USL în Timiș. Să ceri demisia viceprimarului Stoia, omul fraților Cristescu, sponsorul unor importante hălci din PSD, ce altceva poate provoca decât un mare divorț? E genul de decizie care mulțumește ambele părți și ia niște pietre de pe suflet, mai ales că se apropie un nou termen în procesul de la Înalta Curte de Casație dintre Agenția Națională de Integritate și primarul Timișoarei, liberalul Nicolae Robu.
Înainte de termenele anterioare, tot felul de Mame Omida și Tați Fluturi dădeau în bobi și spuneau ce li se arată în legătură cu viitorul politic și administrativ timișorean. Și nu mă refer acum la jocul de glezne al pedelistului Alin Popovici, care ba candidează, ba nu mai vrea să candideze în cazul în care Nicolae Robu va fi trântit de mâna justiției. Răzbelul de culise se apropie de sfârșit, iar atacul lui Robu la Stoia arată că beligeranții din interiorul USL se pregătesc să sară din tranșee. Cu glonț pe țeavă.
Dacă în 12 noiembrie 2013, următorul termen în procesul Robu-ANI, completul de judecată zice că liberalul e incompatibil pentru cumularea demnității de senator și funcția de rector UPT, atunci se deschide o frumoasă discuție pe litera legii. Nicolae Robu va zice că sancțiunea primită nu va avea efect asupra funcției de primar, că penitența l-ar bloca eventual să mai fie senator ori rector, în fine, discuții pe articole, interpretări, Constituție etc. Aproape că nici n-ar mai conta ce spun adversarii sau partenerii politici poziționați deja pe la colțuri, cu șișul scos din teacă. De ochii lumii probabil că PSD va mai simula prietenia, afirmând că iarăși e mâna criminală a lui Băsescu, dar în realitate tuturor li se vor deschide zâmbete până la urechi. Importantă în ecuația asta procedurală este poziționarea unor oameni cheie în lanțul juridic al suspendării primarului.
Nu știu care interpretare a legii e mai digerabilă și mai rațională. De bun simț ar fi ca o astfel de măsură, condamnarea unui demnitar în justiție, să scoată din circuitul public un politician, chiar dacă ceea ce urmează după plecarea acestuia pute mult mai rău decât extravaganțele edilului liberal. Chiar și amânarea pe pretexte ciudate, gen ducerea procesului la curtea europeană, mi se pare că dă o notă proastă apărării lui Nicolae Robu, ca și cum strategia ar fi amânarea inevitabilului, nu combaterea cu armele logicii și ale legii.
Ce se întâmplă dacă spusele Tatei Omida se adeveresc pe 12 noiembrie 2013? Dincolo de o ipocrită solidaritate uselistă, în mod evident se va pregăti procedura de descăunare a liberalului, cu tot tacâmul, cu propunerea secretarului primăriei, Ioan Cojocari, către prefectul Eugen Dogaru de suspendare a primarului ales și împlinirea actului de justiție. Evident că Nicolae Robu va contesta decizia de suspendare, însă până la pronunțare ar putea să mai dureze bună vreme, timp în care un frumos interimat va purta numele viceprimarului Traian Stoia. Cel căruia azi, preventiv, i se cere demisia.
Traian Stoia, primar interimar al Timișoarei. Pentru a cărui cocoțare, așa cum a mai scris aici „ziaristul de pe terasă”, Frații C. ar fi antamat deja o majoritate lejeră în consiliul local. Opinia publică, lumea înconjurătoare, mapamondul se vor întreba ce va face secretarul Ioan Cojocari într-o astfel de situație. Va cere prefectului suspendarea primarului Robu sau își va asuma cu bărbăție un dificil concediu medical eliberat de un medic oftalmolog? Doar se știe că dumnealui nu vede cu ochi buni promovarea viceprimarului de companie al fraților Cristescu în funcția de primar al Timișoarei.
Comentarii prin facebook