S-a discutat și s-a scris foarte mult despre tragedia aviatică din Munții Apuseni. Cel mai mult, cu patos și furie. Toată lumea a ajuns specialistă în transmisiuni, GPS, aviație, givraj etc. Cert este faptul că avioane se prăbușesc în toată lumea, chiar și în țările mega-civilizate. Însă ca o acțiune de recuperare să dureze nouă ore nu se întâmplă nici în Munții Himalaya, nici în Congo sau Botswana. Și aici e partea absolut înfiorătoare, care a condus și la două decese. De fapt, în cazul din Apuseni, nu cei care erau plătiți să facă acest lucru au ajuns primii la fața locului. Dacă s-a scris mult despre ipostazele tehnice ale tragediei, aș vrea să mă opresc la un alt aspect. Unul de fond, care durează în România de peste două decenii. Ca să mă refer doar la perioada post-comunistă, că nici înainte lucrurile nu stăteau mai bine.
Și anume, la promovarea unor oameni în funcții cheie. În astfel de momente tragice observăm câtă incompetență, câți ageamii și neisprăviți ocupă funcții importante. Promovarea în România nu se face niciodată pe invocata meritocrație, ci exact pe principul lui Murphy, că fiecare individ ajunge pe scara ierarhică până la nivelul său maxim de incompetență. Și toate acestea pe bază de carnet de partid, pile, cumetrii, veresii de șpriț. Și absolut în toate domeniile societății, de la armată, poliție, servicii, administrație promovarea se face pe astfel de criterii. România este infestată până în măduvă de cancerul reprezentat de politrucii incapabili ajunși în diverse funcții. Nu-i un secret pentru nimeni că Victor Ponta e un tont, iar Radu Stroe un nătâng. Dar măcar să aibă sfătuitori care se pricep la ceva. Consilierii sunt însă mai proști decât consiliații, ajungând în aceste posturi tot datorită carnetului de partid, cumetriilor și pilelor.
La fel se întâmplă și pe verticală. Prefecții numiți politic (cel de la Cluj a fost implicat direct în chestiune) își aduc lângă ei colegi de partid, prieteni, amante și rude, care nu-și găsesc joburi pe piața privată. La vârful instituțiilor deconcentrate, aceleași criterii. Se pricep la toate și la nimic. Pardon, cel puțin o „specializare” au. Respectiv, cei mai mulți s-au remarcat doar prin faptul că au îngrijit cu limba hemoroizii șefilor lor de partid. Și știu să adune bani cu amândouă mâinile. De aceea au ajuns în funcții! În luna octombrie anul trecut, deBanat a publicat lista șefilor de instituții deconcentrate din Timiș.
Găsiți pe această listă mai mult de cinci oameni care se pricep la domeniul pe care-l coordonează? Mă îndoiesc. Cum s-ar descurca acești indivizi în situații limită, de criză? Exact cum s-au descurcat autoritățile române în cazul tragediei din Apuseni. Iar ca dovadă a incompetenței care ne înconjoară, ba chiar și a bășcăliei cu care se tratează un eveniment atât de grav este înființarea de către premierul Ponta a unei comisii. OK, nu-i problemă comisia. Dar ca aceasta să fie condusă de fostul bisnițar de ciorapi și izmene, apoi traficant de terenuri, pe numele lui Gabriel Oprea denotă gradul imens de mizerie care ne înconjoară.
Comentarii prin facebook