Zău că nu știu ce să răspund dacă mă întreabă un stelist care e strategia de viitor de la Poli, ACS Poli. Ba chiar am un sentiment de jenă în problema asta. Dacă stai să cugeți adânc nu poți să nu constați că în afară de zbuciumul de pe finalul meciurilor, de problemele administrative de la club, de strâmbele politice ce-au fost și ce-au să vină, habar nu am despre ce se vrea de la clubul ăsta în ediția viitoare, ca să nu mai zic de o perspectivă a trei-patru-cinci ani. Cu chiu, cu vai, am aflat de la Călin Rosenblum că vrem să terminăm campionatul pe primele nouă locuri. Nouă, nu primele opt și nici 11. De la primarul Robu știam că „vom fi ce-am fost și mai mult decât atât”, dar ăsta e un citat alunecos din care edilul poate ieși elegant, spunând la vreun ceas de bilanț catastrofal că planul era să fim „mai mult” decât am fost în anul 2001, când am picat în C, și nu „mai mult” decât atunci când ieșeam dublu vicecampioni, în „era Iancu”.
Nu sunt sigur că membrii comitetului director știu pentru ce va trage Poli în sezonul viitor, care ar fi obiectivul pentru la anul, dacă scăpăm de retrogradare, la vară? Vrea patronatul public o clasare pe un loc eligibil competițiilor europene, atunci ar trebui să știe și care e planul. Vrea să crească tineret pentru un obiectiv măreț cucerit de abia peste vreo trei-patru ani, OK, hai să aducem sânge proaspăt și să ne protejăm valorile de tot felul de geambași de fotbaliști ce fac afaceri pe Bega. Plângem că Iancu ne-a luat cam tot ce-a explodat din generațiile ajunse la maturitate, că Dan Pitpaiac de la Avicola Buziaș vinde oriunde, numai la Poli nu, spuma juniorilor cu titluri naționale la activ, că avem director de liceu sportiv cu responsabilități pe transferuri la Poli, dar, Tanda pe Manda, nu avem nici acum o colaborare instituționalizată între municipalitate și LPS Banatul, ca o garanție că pe viitor nu vom mai transfera talente via Dinamo București.
În jurul lui Poli plutesc atâtea necunoscute, încât suporterului îi e greu să viseze și odată cu asta să se întoarcă pe stadionul „Dan Păltinișanu”. De anul trecut ni se spunea că incertitudinea cu palmaresul și culorile va dura cel mult până în vara lui 2014, că din ediția viitoare vom juca în alb-violet și că ne vom decupla definitiv de necazurile de după falimentul lui Iancu. Comunicarea e execrabilă la club. Nimeni nu zice nimic, dar mai tare mă tem că nimeni nu știe cum vor evolua lucrurile în această dureroasă problemă. Dacă cineva de la club, primarul Nicolae Robu, de exemplu, speră că lumea va reveni pe stadion fără să primească un impuls în acest sens se înșală.
Interesul pentru Poli în forma ACS poate crește cu investiții, cu strategii serioase, bugetate și comunicate poporului consumator ca o injecție de adrenalină. Lumea poate reveni la stadion sau mai bine zis ar umple un alt stadion, unul nou, promis de atâția ani în Timișoara. Și în lipsa acestuia, spectatorii ar putea popula tribunele vechiului „Dan Păltinișanu” dacă se vede că se vrea ceva important la echipă. Prin transferuri importante ori cu valoare de marketing, prin insuflarea senzației că la club se fac lucruri serioase, cu o creștere palpabilă și cu obiective realiste pe termen lung, dar în niciun caz nu se va întâmpla ceva bun de acum încolo dacă plutim în mediocritate și lispă de comunicare.
Nici pe Știința lucrurile nu sunt mai transparente. Pentru tifosi, mesajul celor de la ASU trebuie să fie optimist, cu promisiuni de promovări succesive pentru cea mai pură Poli existentă în competițiile sportive. Însă între ei, oficialii și cei dedicați cauzei știu foarte bine că, în criză de bani, divizia C și altele mai sus sunt un obiectiv inabordabil în actuala conjunctură administrativă municipală. Pe de altă parte, regulamentele FRF, dar și litigiul cu Iancu îi pun pe liderii fanilor să caute soluții. Din ce știu eu, o variantă ar fi înființarea unui ONG care să înlăture proprietatea exclusivă a Universității Politehnica asupra ASU și implicit incompatilitatea celor de la UPT cu statutul de membri în patronatul ACS, conform ROAF. Iar în caz de avarie, nădejdea capilor tifoseriei ar merge spre ieșirea UPT din angrenajul politico-administrativ ce susține astăzi pe Poli prim-divizionara.
Cu informațiile primite astăzi cu pipeta din conducerea celor două entități sportive putem lejer trage concluzia că scroafa-i ca și moartă-n copac. Și că soarta fotbalului timișorean nu va fi una mai bună atâta vreme ce orgoliile din ambele tabere se turează în așteptarea unor momente de cumpănă în politică. Iar dacă acestui sumbru tablou îi mai adăugăm mult diletantism, amatorism și profesionalism de tipul patronatului de stat, în cazul ACS, tot mai mult venin și lipsă de diplomație, în cazul celor de la ASU, rețeta unui nou faliment în fotbalul timișorean e pe cale să reușescă de minune. A treia oară în 15 ani.
Comentarii prin facebook