Celebrul deja interviu acordat de Elena Udrea pentru Hotnews.ro a făcut extrem de multe valuri, fiind analizat, întors și învârtit pe toate părțile. Un interviu care, în mare, a devoalat, dar a și lăsat de înțeles foarte multe lucruri despre ce ajunsese România după zece ani de conducere glorioasă a cuplului Băsescu – Nuți. O țară cu încrengături de tip mafiot între politicieni, șefi de servicii, procurori, oameni de afaceri și media, bani la negru duși cu punga, intervenții în justiție, refaceri de majorități parlamentare cu ajutorul serviciilor etc. Lovită în amorul propriu și simțindu-se trădată de „brigadă”, Udrea a început să dea din casă, încercând să-i tragă la fund și pe alții după ea. Inclusiv pe Băsescu care, după câte am înțeles, era un fel de „ficus” pe la Cotroceni, singurele informații reale despre ce se întâmpla în România parvenindu-i exact de la Nuți. Paranoia e boală grea!
Udrea a arătat că una e lupta politică pe care o vedem la TV și altele sunt blaturile subterane, acolo unde „dușmanii” de ochii lumii își împart zonele de influență și de afaceri. Evident că „blonda din Pleșcoi” a amestecat în acest interviu lucruri reale cu fantezii, dar tocmai faptul că unele fapte sunt adevărate fac ca multă lume să ia de-a-ntregul ca real. Fără să observe mari frânturi logice, ca de exemplu că SRI e un serviciu rău, dar era condus de un personaj dumnezeiesc de competent, precum George Maior. Nu mai spun că, până nu a avea probleme penale, DNA și SRI erau instituții sublime care se luptau cu corupția, pentru ca atunci când acestea să ajungă și la dânsa, să se transforme în niște găști securiste.
Așadar, privind din altă perspectivă, Elena Udrea nu mi s-a părut o femeie curajoasă cum au descris-o unii. Dimpotrivă, mi s-a părut extrem de speriată că i se apropie sfârșitul. (Nu mă gândesc la unul propriu-zis, ci la unul politic și la sfârșit de libertate.) O teamă amestecată cu un mare grad de inconștiență și o bună doză de paranoia, de megalomanie. Era un fel de Elena Ceaușescu în fața tribunalului de la Târgoviște. Știa că e gata, dar asta nu o împiedica să fie tot arogantă, tot nesimțită și paranoică. „Măi copii, eu am avut grijă de voi, sunteți ca și copiii mei”, le spunea Ceaușescu soldaților atunci. Elena Udrea vrea să ne convingă acum că, pentru binele României, și-a luat pe ea „cămașa morții” – mă rog, rochia – asumându-și martiriul de-a se lupta cu cele două hidre, SRI și DNA
Și s-a mai confirmat în acest interviu un lucru pe care l-am tot scris, iritându-i deopotrivă și pe „băsiști”, și pe PSD-iști. Și anume, că Udrea are o relație privilegiată atât cu Victor Ponta, cât și cu alți importanți factori de decizie din PSD. Că „sistemul ticăloșit” al lui Adrian Năstase, cu Petrache, Bittner, Cocoș, Gabi Oprea ș.a. a fost preluat de gruparea din care fac/făceau parte și Udrea cu Băsescu. Am văzut că Ponta și Udrea au un adversar comun, și anume șeful interimar al SRI, Florian Coldea. Care l-ar fi ajutat pe un alt dușman comun al celor doi, Klaus Iohannis, să ajungă președinte. În paranteză fie spus, dacă ești înjurat și de Nuți, și de Victoraș, în mod cert Coldea este un personaj cu coloană vertebrală și un profesionist care a refuzat să facă jocurile grupărilor de interese. Să ne mai mirăm că cel mai bun amic al lui Ponta, Sebi Ghiță, îi făcea „multe confidențe” lui Udrea? Nu cred, așa cum susține jurnalistul Cornel Ivanciuc, că Udrea era acum șef al SRI sau ministru de Interne, în cazul în care Ponta ar fi câștigat alegerile. Dar sunt convins că acea mafie subterană care i-a sprijinit pe amândoi, iar acum își așteaptă obștescul sfârșit la DNA, era din nou înfloritoare. Acum Udrea n-are altceva de făcut decât să se roage de vechiul ei părtaș Victor Ponta (care poate a trădat-o între timp) să aibă grijă din ce-a mai rămas în urma lor. Așa cum pe vremuri Ceaușeasca îi spunea lui Stănculescu: „Victoraș, ai grijă de copii!”.
Comentarii prin facebook