Despre meciul ACS Poli – FC Botoșani s-a spus că a fost unul aranjat pe relația dintre Primăria Timișoara și unul din sponsorii moldavi. Meciul s-a terminat 1-0 în favoarea echipei alb-violete și îmi și închipui ce zâmbete cu subînțeles au început să schițeze cei care nu suportă această investiție municipal-județeană în fotbalul local. Blat, ce mai! Odinar pe deasupra. Nefiind la curent cu dedesubturile ce au dat naștere la astfel de suspiciuni, m-am interesat să văd cum stau treburile. Așa am aflat că Primăria Timișoara a derulat un contract de 26.000 de euro pentru ceva echipamente IT cu sponsorul principal al echipei de fotbal botoșănene. Mă gândesc că pentru cei 26.000 de euro beneficiarul tot a primit ceva, că n-o fi fost atâta de curajoși ori proști cei din primărie numai să dea drumul la bani fără să primească nimic, în afară de cele trei puncte pe „Dan Păltinișanu”. Vreo unitate PC, vreun router, LCD, vreo rețea, un switch, tot au primit ei de la prestator, astfel ca valoarea blatului să scadă. Să scadă la cât? La jumătate? 13.000 de euro.
E vreunul sănătos la cap care să creadă că trei puncte se cumpără în ziua de azi cu 13.000 de euro? Sau chiar cu 20.000, nici nu mai contează cifrele la ordinul ăsta de mărime, când aceste trei puncte te pot declasa la finalul campionatului cu câteva poziții ce valorează sute de mii de euro în grila drepturilor TV? Dar hai să ne gândim că Poli are sponsor principal un producător de mobilă. Dacă cineva de la echipele adverse va cumpăra mobilă de la „Casa Rusu” pe viitor, ce înseamnă asta? Că Poli nu e suficient de slabă în joc cât să piardă pe bune cu Astra, de exemplu? Poate influența „Casa Rusu” factorul de decizie atât de eterogen de la Poli, astfel încât să-și vândă produsele pe punctele de pe teren? Poli are o grămadă de bube în formula actuală organizatorică, dar hai să nu-i găsim și blatul. Care, la o adică, ar fi degrabă dezvăluit din propria ogradă, la câte dușmănii se clocesc în acest club.
Poli este măcinată cronic de un dezastru organizatoric. Nu mai vorbesc de fotbal, de cele patru reprize și jumătate (din șase) în care nu a jucat nimic. Spun doar de bulibășeala de la bilete în prima etapă, de felul în care gestionează problema dreptului de joc, cu carnete nevizate ș.a.m.d, astfel că spectatorii tot mai puțini să aștepte jumătate de oră să înceapă meciul, că un stadion administrat de CJT nu are funcțională tabela de marcaj. Și câte altele. Hai să nu mai vorbim a proasta de blat când nu e cazul. Ce, eu am crezut vreo clipă bârfa cu cei trei profesioniști în frunte cu Drăghici de la ASU Politehnica care ar fi jucat pe fals un întreg campionat de D? Înregistrați pe ACS ASU, nu pe forma juridică înscrisă în liga a patra? Și că echipa suporterilor înființată de Nicolae Robu ar fi putut să piardă la masa verde toate meciurile, dacă îi contesta cineva? Cum să cred așa ceva? Că Lața de la AJF le-ar fi acoperit spatele pentru o treabă atât de gravă? Da’ de unde! Să fim serioși!
Comentarii prin facebook