Premierul Dacian Coloș putea avea o viață ușoară. Putea fi mângâiat pe frunte la Antene și să i se ridice osanale. Trebuia doar să intre în corul senatorilor și să vorbească despre „liberatea de expresie” care – vezi Doamne! – a fost atacată de ANAF în dosarul evacuării clădirii în care funcționează televiziuni ale fostului turnător Dan Voiculescu. (De fapt, una din clădiri, fiindcă nu se spune că Antenele mai au la dispoziție vreo două sedii.) Cioloș a ales însă să respecte legea și instituțiile statului. Cu riscul ca, de acum înainte, să fie ținta unor atacuri suburbane din partea Latrinei 3. Astfel, vom avea parte de acum înainte de „dezvăluiri” cum Cioloș vrea să vândă Ardealul, a făcut trafic de copii, a fost securist, e agent Mossad, AVO, CIA, DST etc. Vom afla multe detalii despre soția sa, părinți, socri, copii, unchi, mătușe etc. Va fi răstignit în numele – nu-i așa? – dreptului la exprimare. Desigur e discutabil dacă libertate de expresie înseamnă să aperi infractorii în timp ce ataci Justiția sau să pui țiganii să se bată în direct în platourile de televiziune. De fapt, chiar din timpul discuțiilor din Senat a și fost pus la zid de aleși mai mult sau mai puțin pușcăriabili sau politicieni de doi bani.
Însă Cioloș a ales calea grea de-a apăra legea și adevărul în momentul în care senatorii, ducând în Senat delirul de la Antene, l-au chemat să dea socoteală în cazul evacuării Antenelor. În paranteză fie spus, și senatorii – eventual cu câteva excepții de retarzi, gen Cristiana Anghel – știu că în speța de față nu e o chestiune de „libertate de expresie”. Dar senatorilor le este frică de ce-ar putea urma dacă nu s-ar supune „comenzilor” lui Gâdea și compania. Și se gândesc că au familii, au copii, plus o campanie elerctorală în față. Așa că e mai bine să te urci pe val și să urli că libertatea presei e atacată, chiar dacă așa încalci legea. Culmea, lege făcută tot de parlamentari. Fiindcă, în cazul de față, ANAF a pus în aplicare mai multe sentințe judecătorești, ultima din 21 ianuarie acest an. Un singur lucru e discutabil în toată această poveste, și anume zelul în care s-a procedat, cu zece mașini și zeci de angajați ANAF la locul faptei, dând impresia unei acțiuni de forță sau chiar abuz.
Un adevărat om politic este cel care pune deasupra intereselor personale sau de grup interesele țării. Or, componente a ceea ce numim generic statul de drept sunt și respectarea legii, și apărarea instituțiilor statutului. Fără a fi un om politic, Cioloș a ales calea grea de-a apăra statul în fața atacului deșănțat al mai mult sau mai puțin pușcăriabililor din Senat. Și asta fără a fi om politic, ci un premier cumva interimar. Dar a arătat responsabilitate și respect față de statul român, ceea ce cohorta de senatori n-a făcut. De multe ori, în viața fiecărui om apar cumpene. Acolo unde fiecare poate opta pentru varianta facilă, dar incorectă sau cea grea, dar corectă. Câți o apucă pe calea grea? Cioloș tocmai a făcut-o!
Comentarii prin facebook