Când din Portugalia ni s-a transmis că Timișoara a câștigat dreptul să fie capitală culturală europeană în 2021, după o competiție câștigată cu Cluj-Napoca și Baia Mare, pe Bega a fost mare sărbătoare. Nici nu mai știu dacă s-a ieșit în stradă să sărbătorim victoria. Parcă. A trecut ceva vreme de atunci, dar evenimentul din 2021 rămâne un secret pentru poporul larg. Poate că, din unele motive mai puțin profesionale, nici cei care se ocupă cu asta nu știu foarte clar ce va să fie, dar timișoreanul de rând, dacă ar fi întrebat ce este în 2021, ce credeți că va zice? Cu siguranță că mulți nu vor lega anul 2021 de acest eveniment, iar cei care știu că vom fi CCE n-au habar la ce să se aștepte. N-am date dintr-un asemenea sondaj la botul calului, dar nu m-ar mira deloc ca o bună parte dintre cei întrebați cum văd ei că va fi momentul 2021 vor spune despre vreun concert cu Antonia ori Puiu Codreanu, cei mai în temă se vor bucura că vine AC/DC, n-ar fi exclus să fie așteptări și pentru o fasole cu ciolan în farfurii de plastic, dar per ansamblu cred că puțini vor cunoaște formatul unui asemenea eveniment.
Dincolo de bunele intenții ale celor din Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană sau ale contestatarilor ce nu pariază pe succesul Simonei Neumann, cred că cineva din miezul problemei ar trebui să-și facă timp să le explice oamenilor ce fel de așteptări trebuie să aibă de la un astfel de moment. Treaba nu e simplă. Căci dacă anul 2021 va musti de cultura hard, de simpozioane, de vernisaje și simfonii psihedelice, atunci bucuria celor mulți va fi o așteptare neonorată. Dacă vom ajunge să transformăm anul CCE într-un bâlci în care ne vom bucura doar de concerte cu Smiley, animatori pe picioroange, clovni cu balonașe, mimetiști de duzină, ca formă de artă stradală, atunci iarăși o dăm de gard și putem băga la pachet și festivalul berii, cu micii ca formă de cultură tradițională, dar și boscheții în miresme de urină.
Bun, ce-a avut Sibiul? Capitala Culturală Europeană din 2007 a fost Sibiul și părerea generală e că a fost un succes. După șablonul sibian, e de așteptat ca și la noi să fie câte unul sau două evenimente culturale mai mari în fiecare lună a anului, la care să fie adăugate proiecte mai mici. Pe Cibin au avut festival de muzică George Enescu, apoi festival de folk, aprilie cu Octavian Goga, festival de jazz, festival de artă neconvențională „La Strada”, festival internațional de teatru, dar și festival folcloric cu Veta Biriș și Sava Negrean-Brudașcu, concurs internațional pentru pianiști, gala premiilor MTV, festivalul de film clujean l-a adus pe Cristian Mungiu și filmul său „432”, concertele operei din Viena și al Scalei din Milano, festival de rock, Bregovici, Iglesias și alte peste 40 de proiecte de dans, literatură, arte. Un moment de forță a fost cel al Adunării Ecumenice Europene, cu participarea unor politicieni tari ai vremii: președintele Comisiei Europene, al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, personalități de stat europene, comisari UE, lume așa-zis bună de pe la noi, Băsescu, Tăriceanu.
E greu să organizezi Capitala Culturală Europeană după momentul Sibiu 2007. Și e mult mai greu dacă toată treaba asta e marcată de gâlceavă. Nu spun că intelectualii Timișoarei ar trebui să ia de bun tot ce propun Simona Neumann sau Emil Cristescu, însă ar fi de preferat ca tot vârtejul ăsta contestatar să lămurească lucrurile cât mai rapid, să nu ajungem să ne scoatem ochii în văzul Europei, cu primarul municipiului moț peste grămăjoară. Avem exemple distructive în sport și n-am vrea să vedem scris cu spray-ul pe ziduri „ATCCE nu e Capitala Culturală Europeană” sau „Cristescu nu e Capitală” sau „Simona nu e Vighi”, în fine. Și l-aș mai ruga pe primarul Robu să mai spună cetățenilor orașului: intrarea e liberă la toate evenimentele legate de Timișoara Capitală Culturală Europeană? Dacă tot ne-a obișnuit cu cultură moca, să știe lumea dacă își mai organizează festivalul mititeilor, la Surduc, și târgul șaormelor, la mall.
Comentarii prin facebook