Un cetăţean din comuna timişeană Cenei este furat în două-trei nopţi din săptămână. După primele spargeri, omul s-a prezentat la postul de poliţie să reclame incidentul. La început i s-a spus că şeful de post e în concediu, apoi că prejudiciul e prea mic pentru a chema laboratorul de criminalistică să ia amprente. Omul s-a dus acasă şi şi-a mutat din şură în casă cam tot ce avea din cupru, indiciu că hoţii făceau parte dintr-o minoritate foarte prezentă în zonă, dar nu cea sârbă, nici cea maghiară. A golit săteanul motorina din rezervorul tractorului, după ce de treaba asta s-au ocupat hoţii cu ocazia primelor intrări prin efracţie. Nicio şansă. Hoţii sunt perseverenţi, tot intră în curtea păgubaşului şi verifică dacă nu şi-a cumpărat omul între timp alt cablu la aparatul de sudură sau dacă n-a făcut cumva plinul. La ultimul furt de genul ăsta, joi spre vineri, cetăţeanul a sunat, în fine, la 112, serviciul de intervenţie de urgenţă, convins că la acel nivel sistemul nu doarme şi e neiertător cu fenomenul infracţional. Pesemne că operatoarea l-a transferat rapid la Timiş. Acelaşi text: „Ne pare rău, dar prejudiciul e prea mic şi s-a terminat cota de benzină”. Într-un fel are dreptate şi poliţia. Aici e vorba de un cerc vicios. Hoţul tot vine să găsească carburant şi alte lucruri valoroase, dar nu găseşte, iar criminaliştii nu vin pentru că hoţul n-a găsit suficientă motorină ca să se creeze odată şi odată un prejudiciu suficient de mare ca să vină după ei cu tot laboratorul. Care laborator n-are nici el benzină să se deplaseze la un furt atât de banal. Omului nu-i rămâne decât varianta să angajeze detectivi particulari sau să facă o poteră sătească din aia ce se lasă cu scandal din ăla interetnic cu topoare şi securi, pasiunea posturilor de ştiri TV. Sau, de ce nu, la urma urmelor?, să refuze să plătească impozitele sub două milioane de lei, de exemplu. Ar fi prejudiciul prea mic pentru stat ca să se mai deplaseze inspectorii fiscali pe capul omului să-i ceară socoteală pentru evaziune fiscală.
Preşedintele Germaniei a fost atacat cu ouă de un român emigrant. Şi nu numai ultimul preşedinte. De-a lungul timpului, încă doi şefi de stat germani au fost agresaţi de acelaşi român insistent. Ce nu mai spune purtătorul de cuvânt al poliţiei e că, înainte de atacul cu ouă, ultimele cuvinte ale românului au fost „Hristos a înviat!”. Habar n-avea omul că preşedintele german era ateu. Sau evreu?
Comentarii prin facebook