Credincioșii ortodocși, catolici și greco-catolici prăznuiesc pe 24 iunie nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, care a vestit lumii că Iisus este Mesia și l-a botezat pe acesta în râul Iordan. În aceeași zi, calendarul popular marchează magica sărbătoare de Sânziene.
La 24 iunie, lumea creștină celebrează nașterea lui Ioan Botezătorul, o excepție în calendarul religios, în care sfinții și martirii sunt comemorați în ziua morții lor, considerată ziua nașterii pentru Împărăția Cerurilor. Cultul lui Ioan Botezătorul este foarte dezvoltat, atât în Biserica de Apus, cât și în cea Răsăriteană, fiindu-i consacrate mai multe sărbători: Soborul Sf. Ioan Botezătorul (7 ianuarie), Nașterea lui Ioan Botezătorul (24 iunie) și Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august). Considerat Înaintemergătorul Domnului, Ioan Botezătorul este ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar și cel care a făcut trecerea spre perioada Noului Testament. El anunța venirea lui Iisus, spunând: „Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine (…) Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt”.
Ioan Botezătorul s-a născut lângă Ierusalim, fiind fiul Elisabetei, verișoara Mariei, mama lui Iisus, și al rabinului Zaharia. A venit pe lume cu aproximativ șase luni înaintea lui Iisus. Predicator ascet, a activat numai în preajma râului Iordan și l-a criticat public pe împăratul Irod Antipa, pentru că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg. În timp ce Ioan era întemnițat în cetatea Machaerus, la o petrecere, Salomeea, fiica Irodiadei, ar fi dansat în fața tatălui său vitreg, cerându-i capul lui Ioan Botezătorul în schimbul favorului de a-i deveni amantă. Potrivit scripturilor, Ioan Botezătorul a fost decapitat în aceeași seară, capul său fiind dus Salomeei pe o tavă. Trupul lui a fost îngropat în orașul Samaria. Ulterior, împăratul Iulianus Apostata ar fi ars rămășițele lui Ioan Botezătorul, împrăștiindu-i cenușa. Capul ar fi fost salvat si dus la Alexandria, apoi la Constantinopol, de unde a fost dus în provincia Poitou, în Franța.
Tot în 24 iunie, calendarul popular consemnează sărbătoarea de Sânziene. Considerate adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile neumblate de om, Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. Serbarea de Sânziene sau Drăgaicele este denumită în limbaj popular și Amuțitul Cucului. Această pasăre cânta doar trei luni pe an, de la echinocțiul de primăvară (Buna Vestire) până la Sânziene. Când cucul încetează să cânte înainte de 24 iunie, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Comentarii prin facebook