Avem o treabă pentru Cristian Brâncovan și știu că, băiat bun fiind, nu ne poate refuza. Cum stă treaba? Primarul Nicolae Robu a cerut verbal Oficiului Concurenței să pună în vederea primăriilor care finanțează cluburi de fotbal oprirea fenomenului bugetării din administrațiile locale a sportului. În primul rând, pentru că așa ar zice legea, citată de același oficiu, când a suspicionat Primăria Timișoara că acordă ajutor de stat clubului ACS Poli. În al doilea rând, cei de la Concurență cu ce se ocupă? Cu asigurarea cadrului pentru o concurență loială între diverși competitori, fie că este vorba de piața materialelor de construcții, legume și fructe sau Liga 1 la fotbal. Mai demult îi sugeram edilului de Timișoara să facă scandal pe tema asta. Să se lege cu lanțuri de gardul parlamentului până ce dreptatea vine, totuși, și-n România. Ori să se poată finanța și-aici sportul, ori să nu se poată nici la Voluntari sau Chiajna, București, Suceava sau Pitești. Rezonabil.
Acestea fiind spuse, cred însă că activistul civic Cristian Bârncovan ar fi mai util în aducerea fair-play-ului în sportul românesc. Hoții din buzunare s-au mai potolit, iar munca sa depistând prețuri greșite pe raft la Kaufland sau Profi este un fel de-a consuma orzul pe gâște. Am putea spune chiar că țara arde de nedreptate, iar Cristian Brâncovan se piaptănă duios la Timișoara, când afirmarea pe plan național l-ar putea propulsa spre cariere nebănuite. Cum „legea Bosman” a dat peste cap UEFA și fotbalul comunitar cu mulți ani în urmă, așa și „demersul Brâncovan” ar putea opri încălcarea legii în România. Pe bune acum, credeți că această energie trebuie să se consume doar în plan local sau Cristian Brâncovan are chiar obligația morală de a salva bugetul public al multor localități din România? De ce banul timișoreanului e mai altfel decât banul celor din sectorul 1 bucureștean, spre exemplu? De ce Rapidul poate fi finanțat de la administrația locală, iar „AC Recaș” nu? Sau invers. Dacă asta nu poate, aialaltă de ce să poată?
Unii l-ar bănui pe Cristian Brâncovan de activism ieftin și că tot marketingul ăsta are un interes personal, de grup ori brigadă, nu neapărat civismul pur. Și că dacă l-ai întreba amical vreodată cum ar reacționa dacă administrația publică timișoreană ar finanța la fel de „fraudulos” ASU Politehnica, tânărul Brâncovan n-ar mai fi așa de vehement cum a fost împotriva pompării de bani la ACS. Ba chiar îți va sugera cu zâmbetul pe buze că are ASU suficienți dușmani care să reclame ei o eventuală culpă a „băieților în ghete” și nu va fi nevoie ca dumnealui să debordeze de civism în această speță, omenește vorbind. Dar eu n-aș crede într-un astfel de cinism la Cristian Brâncovan. Omul, dacă e om, e om și cu berea-n mână la Bazoș, și cu fumigena la Ghiroda, și cu recuperarea prejudiciului la Timișoara, și cu deturnarea banului public la Alexandria ori Târgoviște. Cristian Brâncovan e singurul care ne mai poate salva de atâta nedreptate.
Comentarii prin facebook