Câte șanse are o persoană cu deficiențe de auz să-și găsească un loc de muncă și să ducă o viață cât de cât normală? Foarte mici, spun asistenții sociali care se au grijă de aceste persoane. Puținele centre care asigură accesul la educație sunt, în mare parte, pentru copiii cu deficiențe de auz. Puțini dintre ei ajung însă să urmeze o facultate. Și mai puțini au șansa să își găsească un loc de muncă.
>La Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Constantin Pufan” din Timişoara învață, în prezent, 119 copii din Timiș, dar și din alte județe ale țării. Problemele cu care se confruntă copiii, dar şi adulţii cu deficienţe de auz, precum şi limitările pe care le au în România anului 2014 sunt discutate în cadrul evenimentului dedicat lor, Săptămâna Internaţională a Surzilor. „Am elaborat un proiect, «Când mâinile vorbesc», prin care dorim să atragem atenția asupra persoanelor care nu pot să comunice folosindu-și vocea, ci folosind limbajul micro gestual, în principal. În instituțiile publice din Timișoara și din țară nu există interpret în limbaj micro gestural, iar asta pune limite în comunicare. Spre deosebire de persoanele cu handicap locomotor, ei ajung la primărie, consiliul județean, spital, poliție sau judecătorie, dar cum se fac înțeleși? Clar e vorba de bariere de comunicare”, spune consilierul social Angela Mate, de la centrul din Timișoara, coordonatorul proiectului. Până și un simplu telefon la 112 poate avea un rezultat neplăcut pentru o persoană cu deficiențe de auz, care nu se poate face înțeleasă și, evident, nu aude ce spune dispecerul. Acum un an a fost elaborat un program pentru surzi prin care să poată trimite SMS- uri la numărul de urgență. A rămas însă doar pe hârtie.
Comentarii prin facebook