Viceprimarul Sorin Grindeanu (PSD) şi prefectul Mircea Băcală (PDL) şi-au publicat pe site-ul instituţiilor în care lucrează declaraţia de avere pe 2010. Fiecare, ca gospodarul, a mai cumpărat câte ceva, un imobil, un teren intravilan, să rămână ceva la copii. Ca să nu-şi bată lumea capul cu provenienţa banilor, în declaraţia lui Sorin Grindeanu mai apar şi nişte credite bancare de câteva zeci de mii de euro, pe care le va plăti din truda sa remunerată cu 86.000 lei noi pe an, adică puţin peste 7.000 de lei pe lună. Frumuşel salariu are şi prefectul Mircea Băcală, care verigă a guvernului în teritoriu fiind ar trebui să se mulţumească şi el pe timp de criză cu 80.000 lei pe an, adică vreo 6.666 lei lunar, circa 1.625 euro. Într-un studiu comparativ cu lefurile premierilor din Uniunea Europeană, apărut recent în presă, prim-ministrul Emil Boc ocupa ultimul loc, cu 1.500 de euro lunar. Vedeţi, tocmai de asta e fascinantă România. Recesiunea, nerecesiune, subalternul la bugetari câştigă în ţara noastră mai mult ca şeful, care şef este dat apoi ca exemplu de om reţinut, cu bun simţ, ce încearcă să fie pildă poporului în problema solidarităţii salariale. Sau nici măcar asta, ca strategie, ca tactică de luptă electoral populistă. Uneori am impresia că Boc şi cabinetul lui de specialişti află din presă că un prefect câştigă mai mult ca ditamai premierul sau că prin directoratele societăţilor cu capital majoritar de stat se trăieşte mai ceva ca-n sânul lui Avram.
Nici măcar n-ar fi vorba de supărările alea româneşti pe omul cu bani mulţi. Mă bucur pentru dom’ prefect că are din ce să-şi plătească ratele alea la credite. Dar parcă nu e normal ca mai toate în ţara asta să fie cu susul în jos. Dacă Boc nu-şi poate face salariu dublu cât prefectul Băcală, că e criză, atunci măcar să facă invers, să vedem dacă s-ar mai bate politicienii locali pentru o slujbă plătită cu 3.000 lei lunar. Iar după ce ieşim la liman reglăm noi problema salarială cu grilă bugetară în toată splendoarea ei. Nu ştiu cum mai e acum, pe vremuri exista un algoritm de calcul al salariului primarului. Pentru o unitate administrativă de până la 2.000 de oameni ai 2.300 lei leafa, să zicem, pentru 4.000 de concetăţeni lucrezi ca primar cu 2.600 şi tot aşa. Cum a ajuns viceprimarul Grindeanu la 70 milioane pe lună numai în Primăria Timişoara se poate explica, unde oricum primele, sporurile băneşti fac vârtej mai ceva decât misterul din Triunghiul Bermudelor. E normal ca ditamai baronul local PDL preşedinte al consiliului judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc, să câştige sub 49.000 lei anual, circa 4.000 lei lunar, ca prefectul pe care tocmai tu l-ai plantat în funcţie să te bată de departe la leafă? Iar un viceprimar de Timişoara, indiferent de ce culoare o avea, să-ţi râdă în nas ţie, lider regional? Păi e posibil ca, la anul,îă Titu Bojin, preşedintele PSD Timiş, să ajungă lider CJT pe un salariu aproape la jumătate, hai, puţintel mai mare, decât cel luat de viceprimarul Grindeanu, care are funcţie politică mai mică decât a lui nea Titu? Şi să vezi cât o să câştige domnul Grindeanu când o să crească mare! Că i se cam lipeşte banul de mâini.
Comentarii prin facebook