Știți cum e cu calul de dar care nu se caută la dinți. Mai ales când e foame mare și din gloaba cu pricina iese un salam calitatea I. Darul autorităților locale făcut împreună cu Universitatea Politehnică cu ocazia aniversării, pe 4 decembrie, a 90 de ani de existență a clubului Poli este cel mai frumos lucru ce putea să li se întâmple suporterilor alb-violeți în aceast început de iarnă. În lipsa acestui gest politic aș spune, jucătorii lui Poli ar fi jucat pentru glorie sportivă în returul campionatului ligii secunde, în situația în care echipa nu ar fi fost neprogramată pentru neplata unor datorii urgente. Dădeam exemplul cu calul de dar tocmai pentru a arăta că ideea cu patronatul public nu este cea mai bună într-o societate sănătoasă, deși sunt cazuri destule de susținere comunitară la nivelul Europei. În condiții normale, aș prefera pentru Poli un acționariat puternic privat, care să scutească comunitatea de inevitabilele polemici pe tema oportunității finanțării cu bani publici a unor activități sportive care, nu-i așa?, nu țin de foame poporului. Dar cum în Banat lumea afacerilor este interesată fiecare de mă-sa lui – lăsând acest gen de investiții unor venetici, tocmai pentru a le reproșa acest lucru peste nu mult timp – va trece groaznic de multă apă pe Bega până ce un acționariat privat “de-al casei” va duce fotbalul timișorean la un milimetru de câștigarea titlului național, așa cum a făcut BkP-ul. Asocierea politic-administrativă negociată în aceste zile pentru salvarea lui Poli este ca perfuzia primită în duba ambulanței, nicidecum Mercedesul cu care ne-am obișnuit în era agoniei și extazului oferite de Marian Iancu. CJT, CLT și Universitatea Politehnică vor participa la o majorare de capital în societatea care administrează pe Poli, asta după ce BkP va accepta o diminuare serioasă de la valoarea contabilă de 21 milioane de euro. Scăderea capitalului fiind făcută în funcție de suma pe care o poate pune la bătaie autoritatea locală și este acceptată de Iancu pe considerentul că banii virați până acum ca sponsorizare de Prmărie și CJT să fie echivalați cu un avans la actuala tranzacție. Chiar și așa, revenind la linia de plutie cu clubul alb-violet, un directorat propus de CJT-CLT-Universitate nu va putea ține în club jucători cu salariile lui Goga, Sepsi sau Curtean, nu va tânji vreodată la transferuri sonore tocmite pe bani grei, de vreme ce banii ăia vor fi, fie și parțial, publici. Aceasta va fi partea goală a paharului. Cea plină este garanția că nu vom mai avea emoțiile desființării la 90 de ani, o sută sau alte cifre aniversare, cu condiția ca politicul să nu distrugă proiectul atunci când ți-e lumea mai dragă. Ca pe vremuri, ne vom baza pe jucători din propria pepinieră și, din păcate, ne vom vedea mai de-aproape lungul nasului când e să ne planificăm obiectivele sportive.
Ceva n-am să înțeleg însă. De ce le-a trebuit autorităților locale trei ani de finanțare cu sume frumoase a clubului Poli doar în calitate de sponsori, fără ca banul pompat în firma lui Marian Iancu să se transforme în acțiuni. La acea vreme mi se spunea în explicații complicate că o astfel de coabitare între factori locali și patronul BkP ar fi un dezastru pentru CLT sau CJT. Că directorii economici ai acestor instituții și-ar tăia venele pe lung de teama unor datorii la care ar trebui să fie părtași din cauza Iancului. Bravo, acum însă se poate, rugându-ne ca nu cumva Marian Iancu să majoreze pe viitor capitalul social, după ce în ultimii doi ani l-am înfierat că nu mai bagă un sfanț la echipă. A trebuit să treacă atâta amar de vreme, ca acum să luăm prin autoritățile locale ceea ce deja am plătit, dintr-o banală comoditate a gestionarilor politici ai municipiului și județului. În lipsă de altceva mai bun, rămân cu convingerea că intrarea CLT și CJT în acționariatul clubului în urmă cu doi-trei ani ar fi fost o garanție că Poli nu va excela la capitolul indisciplină financiară, iar colapsul cauzat de nelicențiere ar fi fost evitat la timp. Dacă vom cădea de-acord că principalul vinovat pentru ce ni s-a întâmplat în acest an este Marian Iancu, atunci e musai ca și politicienii locali să-și asume la un moment dat partea lor de vină. Măcar 1%. Dar nu acum, nu! Pentru acest moment aniversar politicienii vor culege doar felicitările și dansul electoral. Remușcările pe mai târziu, poate când se vor înghesui din nou să ocupe lojele tribunei oficiale cu abonamente gratuite votate în plenurile celor două consilii.
Comentarii prin facebook