Atât în materie civilă, cât și în materie penală, codurile de procedură prevăd în principiu facultatea părților participante la proces de a-și consemna în scris concluziile finale prezentate oral cu ocazia susținerii fondului cauzei și de a le depune la dosarul cauzei sub forma unui înscris denumit concluzii scrise.
Mai mult, în ambele materii este stipulată posibilitatea instanței de a obliga părțile să depună un astfel de înscris atunci când consideră necesar, împrejurare des întâlnită în practică în situația proceselor întinse în timp, precum și atunci când pricinile au un grad mai ridicat de complexitate.
Concluziile scrise, deși în principiu urmăresc aspectele expuse cu ocazia susținerii orale a fondului cauzei, nu trebuie să reprezinte o reproducere fidelă în formă scrisă a acestei pledoarii finale, putând fie să reprezinte o sinteză a acesteia, fie o dezvoltare mai amănunțită a ei.
De cele mai multe ori, de depunerea concluziilor scrise se leagă amânarea pronunțării hotărârii de către instanța în fața căreia sunt depuse sau urmează să fie depuse, întrucât completul de judecată va avea nevoie în mod rezonabil de o perioadă de timp pentru a studia aspectele învederate în scris de părți.
Dacă pentru dezbaterea finală părțile nu sunt pregătite să depună la dosar concluzii scrise, iar instanța de judecată nu le solicită în mod expres, acestea au totuși posibilitatea să ceară amânarea pronunțării hotărârii, pentru a întocmi și depune la dosar concluziile în formă scrisă. Solicitarea, deși nu este obligatoriu să fie încuviințată de instanță, de cele mai multe ori este admisă, pronunțarea urmând a se amâna în general cu o perioadă ce oscilează între trei și șapte zile.
Importanța depunerii la dosar a concluziilor scrise rezidă din faptul că acestea elimină riscul omiterii de către instanță a unor apărări sau susțineri expuse în pledoaria finală, oferind astfel garanția și dovada certă a prezentării punctului de vedere al părții asupra pricinii.
Comentarii prin facebook