Scrisoarea deschisă a unui suporter către primarul Timișoarei, Nicolae Robu.
Știu că preocupările dvs. – de la protecția speciei phoenix roebeleni (palmierii din centru) până la gnoseologia din era Facebook-ului – sunt prea complexe și prestigioase pentru a băga în seamă o bagatelă, așa cum este aceea despre care vă scriu. Dar poate găsiți unul din țuțării care vă înconjoară în mediul real sau pe cel virtual de pe Facebook să se intereseze dacă sunt adevărate sau nu lucrurile de mai jos. Sau, mai corect, un angajat al clubului ACS Poli, că tot sunt mulți pe acolo și se calcă în picioare.
Ați făcut, în ultima perioadă, multe apeluri către timișoreni să vină la meciurile de fotbal ale lui ACS Poli. Foarte corect, echipa trăiește din banii lor, și nu din banii din buzunarele dvs., cum în mod eronat mai cred unii, fiindcă altfel n-am tot auzi „echipa lui Robu”. Și mulți, foarte mulți au răspuns acestor apeluri. Dar, în momentul în care au ajuns la stadion, au avut surpriza neplăcută de-a găsi doar două puncte de vânzare a biletelor, cozile fiind kilometrice. Cei mai mulți au făcut cale întoarsă la vederea acestor cozi. Nu toți au nostalgia cozilor la alimente, din perioada ante-decembristă . Alții s-au așezat la coadă, în speranța că merge repede. Mulți au renunțat după o perioadă, așa cum a făcut și subsemnatul. Care a văzut cel puțin 50 de oameni care s-au întors acasă la vederea acestor cozi. Mulți, însoțiți și de copii.
Știți cum este asta, dle primar? Este cum v-aș invita la mine acasă, iar când veniți, v-aș ține în picioare fiindcă nu am scaune, v-aș da un pahar de apă caldă, deși mi-ați cerut rece, iar după zece minute, aș pleca de acasă invocând faptul că am treabă. Și asta în condițiile în care, fiind om civilizat, ați venit cu o sticlă de vin bun drept cadou. Așa cum am venit și eu cu bani, ca să-mi cumpăr bilet la meci.
Știu și accept faptul că suntem proști fiindcă nu ne-am luat bilete de pe Internet sau cu câteva zile înaintea meciului. (Poate am fost proști și când v-am votat, dar asta e o altă discuție.) Dar poate mulți nu știau că vor merge la meci. Alții merg la muncă, fiindcă mai sunt și din aceștia, deși guvernul pe care îl reprezentați face tot posibilul ca locurile de muncă să fie tot mai puține. Și poate nu știți, dar unii mai lucrează și în mediul privat, fiindcă nu toți pot fi membri liberali să aibă sinecuri la stat. Și „la patron” nu poți să stai tot timpul pe Facebook, chiar trebuie să muncești. Inclusiv vineri, în ziua meciului, când la stat a fost liber. Alții au venit din localități din județ la meci și au fost nevoiți să stea câte o oră să-și cumpere bilet. În cel mai bun caz, fiindcă unii au renunțat.
Dle primar, timișorenii sunt mai conservatori de felul lor. Și, de mici, sunt obișnuiți să-și cumpere biletele de la casele care înconjurau stadionul. Erau multe! Ca proaspăt susținător al echipei Poli, probabil că nu aveți de unde să știți aceste lucruri, dar puteați să vă interesați. Dacă nu știați, era o echipă Poli în Timișoara și înainte de-a veni prietenul dvs. Marian Iancu, patron al echipei. Problema pe care v-am expus-o chiar este minoră, nu-ți trebuie nici doctorate, nici măcar masterate pentru a o rezolva. Trebuie însă niște oameni cărora să le pese. Dar, fiindcă la club se muncește ca la stat, nu prea interesează pe nimeni astfel de aspecte. De exemplu, pe vremuri, dacă nu erau angajați suficienți, se apela la pensionari pentru a vinde bilete. Primeau și ei „de-o ciorbă”, și lumea era fericită că nu stă la coadă. Personal, cred că pe stadion la meciul cu Botoșaniul erau cu aproximativ 1.000 de oameni mai mulți, dacă erau case de bilete. Că n-ar fi avut ce vedea la acest meci, e o altă discuție…
Cu stimă, un vechi suporter al lui Poli
Comentarii prin facebook