Din 2014, Samartinean prevede Apocalipsa pentru Romania

pey, deja la f. multe avem cele mai mari preturi din Europa si nu numai,problema este ca abia de la 1Dec. Ziua Nationala VOR EXPLODA! Dar, pe cine intereseaza?!?

Asta-i tot? Asta-i tot ce ne poate spune dinsul? Nene, pe unde ejsti? Aici e Romania si tu esti in Marele Parlament si asteptam lucruri mai interesante de la tine sau de la voi de acolo nu sa ne comunicati ce se va intampla anul viitor.

Ai grija cu prezisu ca pooate te blocheaza ala cu legea pentri vajitoare, marele Oz PAA!

Scade puterea de cumparare, asta stim cu totii si ne putem da seama daca cititm 5 minute de presa economica. Ah, asta ai facut si n’eata si te-ai aprins asa tare ca simti nevoia sa comunici si cu cititorii?

poate e cel mai activ parlamentar de timis…felicitari

Poate ca Apocalipsa va veni mai rapid,nu in 2014!?!deoarece ICCJ va da decizia in cazul dosarului penal al acestui dePUTAt,celebrul foileton:”Jaful de la aeroportul Timisoara”.

„În urma negocierilor terminate foarte prost între Guvernul României şi FMI vom avea de-a face cu măsuri aberante care vor bloca repede şi ce a mai rămas din economia românească. Vom asista la creşteri de preţuri în lanţ şi o scădere accentuată a puterii de cumpărare a fiecăruia dintre noi. Micile creşteri salariale nu vor reuşi să acopere creşterile reale de preţuri care vor fi în lanţ la toate produsele de strictă necesitate. La motorină vom ajunge să avem preţurile cele mai mari din Europa!”, a spus Cornel Sămărtinean.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Exploatarea gazelor de şist în România”

Evenimentul care a captat atenţia mass-media, săptămâna trecută, a fost legat de protestul violent de la Pungeşti, din judeţul Vaslui, îndreptat împotriva explorării gazelor de şist din zonă, violenţa acestuia determinând compania care deţinea licenţa să-şi sisteze activitatea în zonă. Părerile sunt împărţite. Unii activişti spun că nu e normal ca românii să asiste pasivi la activităţi de explorare şi exploatare de zăcăminte naturale realizate pe baza unor contracte secrete, există şi opinii conform cărora măcar explorarea ar trebui realizată cu respectarea strictă a legii, pentru a se vedea dacă măcar există resursele a căror exploatare au scos în aceste zile mii de protestatari în stradă.

Protestele violente din judeţul Vaslui, îndreptate împotriva explorării gazelor de şist de către Compania Chevron, au căpătat o asemenea amploare, încât reprezentanţii Chevron au decis să sisteze, cel puţin temporar, orice activitate de prospectare în zonă. Compania Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţile statului pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

În mai multe oraşe din România au fost organizate manifestaţii de solidaritate cu protestatarii din Vaslui. Timişoara nu a făcut excepţie. Manifestanţii timişoreni au purtat măşti de gaze sau fulare pe faţă şi au protestat împotriva intenţiei Companiei Chevron de a începe activitatea de explorare a gazelor de şist în judeţul Vaslui.

În judeţul Timiş activităţile de explorare au dus în acest an la proteste violente, însă nu de amploarea celor din Vaslui. Prospecţiunile legate de eventuale exploatări de gaze de şist făcute în martie, în zona Sânmihaiu Român, i-au iritat pe localnici, nemulţumiţi şi de faptul că în consiliul local s-a votat o hotărâre prin care a fost autorizată efectuarea de explorări. Este greu de estimat în ce condiţii ar putea fi revocate licenţele de explorare sau exploatare atribuite pentru judeţul Timiş, pentru simplul motiv că aceste contracte sunt secretizate, inclusiv cele privitoare la perimetrele din Timiş. Este unul dintre motivele pentru care au apărut tensiuni şi au ieşit oamenii în stradă, fiind vorba despre exploatarea bogăţiilor ţării, lucru care ar trebui să-i privească pe toţi românii.

Cele mai multe controverse privitoare la explorarea gazelor de şist, în Timiş, au fost cele legate de acordarea unei licenţe de acest gen în zona Buziaş. Guvernul României a emis HG nr. 1188/2012, prin care şi-a dat acordul faţă de concesiunea pentru explorare-dezvoltare de gaze de şist în Buziaş. Executivul susţine că încheierea acestui acord este benefică, deoarece prin explorarea perimetrului EX – 11 Buziaş – situat într-o zonă caracterizată printr-un grad de cercetare mai redus, condiţii morfologice dificile şi o structură geologică cu un grad mare de risc – sunt create premisele evidenţierii unor noi zăcăminte de ţiţei şi gaze naturale.

Staţiunea Buziaş ar putea fi afectată major prin poluarea apei freatice şi a celei de suprafaţă, care ar duce la sărăcirea apelor de suprafaţă sau a celei freatice ; posibilitatea distrugerii zăcământului hidromineral al staţiunii (apele minerale) ; eliminarea în atmosferă de chimicale, substanţe radioactive ; apariţia unor iazuri de decantare cu substanţe toxice, chimicale, metale grele, substanţe radioactive ; producerea unor cutremure şi reducerea suprafeţei de teren disponibilă pentru agricultură, împădurire, activităţi benefice mediului. Un alt factor de luat în seamă ar fi turismul care, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând materia sa primă. Exploatarea gazelor de şist pune în discuţie distrugerea ireversibilă a resurselor de ape minerale şi a climatului deosebit al zonei.

Conform Organizaţiei Greenpeace, exploatarea gazelor de şist a fost interzisă în mai multe ţări, printre care Franţa, Bulgaria, Irlanda, Africa de Sud, precum şi în 18 state din SUA. Metodele de fracturare hidraulică utilizate presupun o serie de riscuri asupra mediului, dintre care unele nu au fost aprofundate şi înţelese suficient până în acest moment. Unul dintre neajunsurile majore ale acestei tehnologii este legat în mod direct de consumul de apă. Operaţiunile de fracturare hidraulică asociate unui singur puţ necesită un volum de apă ce poate varia între 9.000 şi 29.000 m3. Aceste valori pun sub semnul întrebării sustenabilitatea folosirii resurselor de apă chiar şi în ţări din zona temperată.

Protestele şi manifestaţiile privind exploatarea gazelor de şist sunt factura plătită pentru minciunile actualei guvernări a USL – a câta oare ? – din perioada când erau în opoziţie. Reprezentanţii actualului Guvern au criticat, în perioada când erau în opoziţie, acordarea de licenţe pentru exploatarea gazelor de şist.

Puterea USL apără o lege strâmbă cu forţa. Boală veche: lipsa de comunicare reală cu oamenii. Efectul: se înţelege că se otrăveşte pânza freatică de la explorarea gazelor de şist. Guvernul USL nu-i apără de pericole, de o lege strâmbă. Boală şi mai veche. USL blochează România în propriile boli de sistem, greşeli şi ignoranţe.

USL poate manipula aproape toate dezbaterile televizate, dar nu cred că mai poate manipula românul. În acest caz, râul, ramul, codrul nu le mai sunt prieteni.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Agenda publică a administraţiei locale USL în judeţul Timiş”

Bugetul naţional pe 2014 ar trebui să fie cel mai important subiect al zilei, dar cu toate acestea reprezentanţii administraţiei publice locale nu şi-au prezentat încă proiectele pentru care doresc să obţină sprijin.

În ţară scade gradul de încasare, iar taxele se măresc pe zi ce trece. Autorităţile locale trebuie să vină cu proiecte concrete pe care deputaţii şi senatorii aleşi şi care reprezintă judeţul Timiş să le prezinte în Parlament pentru a primi finanţare de la bugetul de stat.

Cel puţin în Timişoara şi în judeţul Timiş nu se discută nimic despre bugetul pe 2014. În calitatea mea de deputat de Timiş, în momentul de faţă nu ştiu care sunt priorităţile judeţului Timiş, pentru că nu avem o agendă publică vizavi de aceste priorităţi. Aştept în continuare ca banii Timişoarei să rămână sau să revină la Timişoara.

Să revină în judeţ şi în oraş măcar 50% din cât primeşte Bucureştiul, având în vedere faptul că Timişoara contribuie, după Bucureşti, cu cei mai mulţi bani la bugetul statului. Cu toate acestea, Timişoara a rămas în urmă faţă de alte oraşe ca Arad, Constanţa sau Braşov.

Dacă la începutul acestui an reprezentanţii Primăriei Timişoara şi cei ai Consiliului Judeţean Timiş au organizat o serie de întrevederi cu parlamentarii locali pentru a le prezenta priorităţile oraşului şi ale judeţului, în timp s-a renunţat la aceste întâlniri. La scurt timp după câştigarea alegerilor, parlamentarii de Timiş au primit o listă cu 15 priorităţi, însă din păcate până în prezent niciuna nu s-a concretizat.

Toate cele 15 proiecte necesitau finanţare de la bugetul de stat. Pe lista proiectelor prioritare se regăseau: finalizarea şoselei de centură a Timişoarei, realizarea unui nou corp de clădire pentru Spitalul de Copii „Louis Ţurcanu”, reabilitarea Gării de Nord, finalizarea construcţiei spitalului de pe Calea Torontalului – Institutul Regional de Oncologie, realizarea unui campus şcolar pentru Liceul „Nikolaus Lenau” pe strada Oituz şi a unui bazin olimpic de înot, realizarea unui nou racord la autostrada Arad-Timişoara, lărgirea pasajelor CF Jiul şi Popa Şapcă, reabilitarea Sinagogii Cetate, construirea unei săli polivalente cu 14.000 de locuri şi altele. Proiectele rămân valabile probabil şi în 2014. Pentru Spitalul de Copii s-au alocat bani, dar autorităţile locale nu au reuşit încă să demareze lucrările la un proiect atât de mult promovat în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2012 de actualii deputaţi USL de Timiş.

Conform art. 165 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor fiecare deputat poate formula întrebări scrise sau poate adresa întrebări orale Guvernului, miniştrilor ori altor conducători ai organelor administraţiei publice, la care solicită răspuns oral, răspuns scris sau răspuns scris şi oral. Ca deputat, membru al unui partid aflat în opoziţie, încă de la începutul mandatului mi-am exercitat acest drept şi am adresat interpelări şi întrebări asupra problemelor mai sus menţionate miniştrilor din cabinetul condus premierul Victor Ponta, documente care sunt publice pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Răspunsurile primite la cele mai multe dintre ele sunt evazive sau de genul: „problema prezentată nu este de competenţa ministerului nostru”. La altele am fost nevoit să fac o revenire, pentru că nici ministrul, nici secretarul de stat nu s-au obosit să-mi răspundă nici până în prezent. Menţionez faptul că întrebările şi interpelările sunt datate, termenul-limită până la care trebuie să primesc un răspuns este de 30 zile calendaristice.

Cât despre agenda publică referitoare la priorităţile administraţiei publice locale a judeţului Timiş, „e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire!”

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Timişoara pierde bani europeni pe mâna administraţiei USL”

Primăria Timişoarei a promis că în acest an vor demara lucrările la proiectul de reabilitate a centrului istoric, considerat unul dintre cele mai importante proiecte cu finanţare europeană. Valoarea totală estimată a proiectului este de peste 69 de milioane de lei, contribuţia proprie a primăriei Timişoara fiind de 2,1 milioane de lei. Totodată, la bugetul local va trebui să existe disponibilă, pentru implementarea acestui proiect, suma de 10,1 milioane de lei, reprezentând avansul necesar implementării optime a proiectului, această sumă urmând să se recupereze, prin decont, la terminarea lucrărilor aferente.

Conform estimărilor primăriei Timişoara, puţin peste 42 milioane de lei se primesc de la Uniunea Europeană, fonduri nerambursabile, pentru reabilitarea centrului istoric. Având în vedere modul în care municipalitatea gestionează desfăşurarea acestui proiect, cred că o parte din aceşti bani vor fi pierduţi cu siguranţă, mai ales dacă în subteran vor fi găsite vestigii.

Proiectul este de o importanţă majoră pentru oraş, şi nu ar fi de dorit ca, fiind un proiect cu finanţare europeană, să fim puşi în situaţia de a fi amânaţi cu rambursarea sumelor până în iunie 2015 din cauza dificultăţilor întâmpinate în procedura de achiziţie publică. Lucrările la reabilitarea centrului istoric ar urma să dureze aproximativ 23 de luni, însă acest termen ar putea fi devansat. 10 străzi din zona Unirii vor deveni pietonale şi alte 4 pieţe vor fi renovate complet. O problemă majoră va fi traficul din zonă, deşi primăria afirmă că odată cu deschiderea acestor şantiere se vor construi două noi parcări supraterane. Potrivit promisiunilor primarului Nicolae Robu, urmează să se construiască printr-un parteneriat public-privat două parcări supraterane, una pe strada Oituz şi cealaltă în spatele parcului „I. C. Brătianu.”

Proiectul de reabilitare a centrului istoric al Timişoarei a demarat greu şi trenează datorită faptului că primăria se încăpăţânează să scoată câştigătoare a licitaţiei o anumită firmă, organizând nu mai puţin de trei licitaţii electronice, în ciuda faptului că există o sentinţă irevocabilă a Curţii de Apel Timişoara care stabileşte că de fapt contractul trebuia semnat cu o altă asociere. Rezultatul licitaţiei a fost contestat la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor de mai multe firme, printre motivele invocate numărându-se şi acela că oferta celor de la Romprest este una extrem de scăzută şi nu a fost respectat caietul de sarcini legat de descărcările arheologice, aceştia trecând la capitolul „eliberare de sarcini istorice” suma de 1088,20 lei, fără a exista niciun document justificativ. Mai mult, reprezentanţii Muzeului Banatul au stabilit un deviz al lucrărilor de descărcare arheologică a zonei care urmează să fie reabilitată de aproximativ 100.000 euro.

Dosarul licitaţiei a ajuns la Curtea de Apel Timişoara şi, prin sentinţă irevocabilă, Curtea de Apel Timişoara a admis contestaţia celor de la Ortiz Construcciones Y Proyectos SA legată de faptul că asocierea condusă de Romprest nu a prezentat toată documentaţia şi trebuie descalificată. Instanţa a dispus anularea adresei de comunicare a rezultatelor licitaţiei, a raportului procedurii şi a „tuturor actelor subsecvente acestuia emise de Autoritatea Contractantă – Municipiul Timişoara în soluţionarea procedurii de achiziţie publică prin licitaţie deschisă cu fază finală de licitaţie electronică” şi „va dispune obligarea autorităţii contractante la reanalizarea şi reevaluarea ofertelor şi la emiterea unui nou raport al procedurii, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie aplicabile procedurii de achiziţie publică în cauză şi a documentaţiei de atribuire”.

Deşi lucrurile erau extrem de clare – trebuia descalificat cel de pe locul întâi şi încheiat contractul cu cel de pe locul doi, în baza celor stabilite irevocabil de Curtea de Apel Timişoara – municipalitatea a reluat licitaţia electronică pentru a treia oară, în 7 august 2013, asta după ce o altă licitaţie electronică a fost începută în 27 iunie, după decizia CNSC. În ciuda celor stabilite de Curtea de Apel Timişoara, primăria Timişoara persistă în atribuirea acestui contract firmei Romprest. Secretarul primăriei Timişoara, Ioan Cojocari, cel care supervizează legalitatea actelor municipalităţii, a refuzat să comenteze decizia de a încălca sentinţa instanţei şi a subliniat faptul că atribuirea contractului pentru reabilitarea centrului istoric este blocată pentru că noile licitaţii electronice organizate de primăria Timişoara, în ciuda sentinţei Curţii de Apel Timişoara, au fost contestate la CNSC.

Atrag atenţia domnului primar Nicolae Robu şi actualei administraţii publice locale asupra faptului că această tergiversare şi neseriozitate în ceea ce priveşte demararea lucrărilor de reabilitare a centrului istoric, proiect cu finanţare europeană, va bloca întreaga zonă centrală a oraşului, afectând viaţa de zi cu zi a timişorenilor care vor avea probleme cu traficul, cu parcarea şi cu tot deranjul pe care îl produc lucrările edilitare.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Protecţie socială, da. Protecţia consumatorului, da. Protecţia întreprinzătorilor, nu.”

Protecţie socială, da. Protecţia întreprinzătorilor, de ce nu? Antreprenorilor, celor care ţin în spate întreaga economie românească, de ce statul nu le asigură protecţie? Cui se pot plânge aceştia în cazul în care se confruntă cu abuzuri ale instituţiilor de control ale statului?

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, împreună cu Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, comisii de specialitate ale Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, au avizat negativ cu unanimitate de voturi un proiect de lege depus de către de Grupul parlamentar al PDL referitor la protecţia întreprinzătorului din România. Oare de ce majoritatea USL-istă din cele două comisii de specialitate au avizat negativ unui proiect de lege care ar fi putut ameliora cadrul normativ naţional şi ar monitoriza mediul de afaceri din România? Răspunsul e simplu : din motive politice, fiind o iniţiativă legislativă depusă de un grup parlamentar din opoziţie, sacrificăm mediul de afaceri din România.

Proiectul de lege depus de grupul PDL semnalează problemele şi abuzurile asupra mediului de afaceri şi propune înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Întreprinzătorului (ANPI).

Ideea înfiinţării acestei autorităţi apare ca urmare a nenumăratelor sesizări din partea angajatorilor privaţi din România, profund afectaţi de modul în care statul îi tratează – li se încalcă frecvent drepturi şi libertăţi economice, se confruntă cu întârzieri majore în plata prestaţiilor sau lucrărilor efectuate pentru stat, cu penalităţi în plata arieratelor, cu abuzuri ale instituţiilor de control ale statului, cu neonorarea angajamentelor contractuale sau chiar cu nerespectarea legii.

Întreprinzătorii privaţi au creat trei milioane de locuri de muncă în România. Ei sunt cei care au reuşit, în ultimii ani, să menţină constant numărul de locuri de muncă, să plătească la termen impozitele şi taxele datorate statului, să producă, să exporte şi să crească economia românească. Economia se bazează pe întreprinzătorii privaţi, iar ei trebuie să fie protejaţi de abuzuri.

Întreprinzătorul din România nu a beneficiat niciodată de niciun fel de protecţie împotriva abuzurilor statului. Carta contribuabilului, elaborată de ANAF, nu oferă nicio şansă întreprinzătorului de a se apăra împotriva abuzurilor. Iniţiativa legislativă prevedea expres drepturile şi libertăţile întreprinzătorului român, obligaţiile acestuia şi modalităţile prin care poate fi protejat de abuzuri şi stabilea un cod de conduită clar al statului în raport cu întreprinzătorii privaţi.

Dacă statul nu face plăţile în termenii stabiliţi de contract şi nu decontează TVA în termenul legal, va trebui să plătească penalităţi de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere. De asemenea, statul nu va putea aplica penalităţi unui întreprinzător privat faţă de care este dator şi care nu şi-a achitat taxele şi impozitele. Statul va avea obligaţia de a onora la timp cererile de rambursare pe proiectele europene cu finanţare nerambursabilă şi să plătească despăgubiri întreprinzătorului privat în caz contrar.

O altă obligaţie a statului va fi înştiinţarea întreprinzătorului asupra controalelor fiscale sau ale altor autorităţi publice. În plus, statul nu va putea conduce controale abuzive prin autorităţile de control fiscale, sanitare, inspectorate de muncă sau de altă natură. ANPI avea ca principală misiune sancţionarea acelor instituţii care încalcă drepturile întreprinzătorului. Aceasta se dorea a fi o autoritate publică autonomă, sub control parlamentar, autofinanţată din amenzile aplicate.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Întreprinzătorului decide prin vot sancţiuni îndreptate împotriva celor care au produs prejudicii pentru întreprinzători, modul de recuperare a prejudiciilor şi răspunderea în solidar a funcţionarului şi instituţiei care au produs prejudiciul. Amenzile ar rămâne în bugetul ANPI, şi vor asigura funcţionarea instituţiei. Întreprinzătorii ai căror drepturi au fost încălcate se vor putea adresa ANPI, în scris sau pe baza unui formular online, dacă în termen de 30 de zile aceştia nu vor obţine un răspuns favorabil de la instituţiile competente.

Scopul proiectului de lege era în primul rând de a oferi tuturor întreprinzătorilor din România siguranţa respectării drepturilor lor legitime patrimoniale sau nepatrimoniale.

Prin avizarea pozitivă a acestui proiect de lege, percepţia asupra mediului de afaceri din România ar fi avut de câştigat foarte mult, mai ales din perspectiva potenţialilor investitori străini, care încă reclamă nereguli şi abuzuri practicate de instituţiile publice din România. Din păcate pentru mediul de afaceri din România, maşinăria de vot a USL a funcţionat şi decis altceva.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Ziua Internaţională a Curăţeniei”

Pe data de 23 septembrie s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Curăţeniei. Această zi se doreşte a fi o conştientizare şi o reamintire a faptului că protejarea mediului înconjurător trebuie să reprezinte un stil de viaţă, nu doar un eveniment în sine.

Sărbătoarea are scopul de a inspira şi a îndemna comunităţile să cureţe, să îmbunătăţească şi să protejeze mediul, prin realizarea de acţiuni care pot varia de la igienizarea unor zone, plantarea de arbori şi arbuşti, la proiecte referitoare la conservarea apei şi a energiei. Ziua Internaţională a Curăţeniei încearcă anual să ne amintească fiecăruia dintre noi că un mediu curat este un mediu sănătos.

În urma mai multor solicitări primite la cabinetul meu parlamentar din partea timişorenilor care locuiesc în colegiul pe care îl reprezint, am organizat o astfel de acţiune în ziua de 21 septembrie 2013. Prin această acţiune mi-am propus să atrag atenţia locuitorilor din Calea Lipovei asupra protecţiei mediului înconjurător, având în vedere că zona respectivă era foarte murdară. Am încercat să conştientizez locuitorii din zona respectivă că e foarte important să păstreze curăţenia oraşului şi, în acelaşi timp, să încerc să trag un semnal de alarmă autorităţilor publice locale asupra faptului că protejarea mediului înconjurător şi a habitatului unde locuim este un obiectiv de interes public major şi constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei locale. Voi mai organiza astfel de campanii până când vom reuşi să sensibilizăm opinia publică vizavi de curăţenia din jurul nostru.

În ultima perioadă de timp acutizarea problemelor ecologice ne pune în gardă pe toţi. Noţiuni precum efectul de seră, diminuarea stratului de ozon, deşertificarea, topirea gheţarilor, poluarea oceanelor, dispariţia unor specii de plante şi animale sunt lucruri despre care se vorbeşte tot mai frecvent. S-a constatat că mai bine de 80% din maladii şi un sfert din decesele din lumea a treia se datorează alimentelor şi apei contaminate, dar şi deşeurilor.

Se impun măsuri concrete pentru gospodărirea corectă a tuturor tipurilor de deşeuri: menajere, industriale, periculoase şi radioactive. Deşeurile propriu-zise constituie una din problemele dificile ale lumii moderne, ele intervin şi în consideraţiile noastre privind peisajul. Nu de puţine ori, gunoaiele ajung în albiile râurilor sau în apropierea lor, poluând puternic apa şi împrejurimile acestora. Din acest motiv unele albii sunt pline de pungi de plastic, cutii de conserve şi alte deşeuri metalice.

A avea un mediu sănătos depinde în primul rând de noi. Este timpul să conştientizăm că fiecare cetăţean al planetei are o contribuţie vitală în menţinerea unui mediu curat. Instituţiile specializate în domeniul calităţii mediului emit către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale recomandări de curăţarea umedă sistematică a străzilor şi modificarea regimului de lucru al întreprinderilor. Pe această cale ar trebui demarate şi intensificate de către autorităţile publice centrale şi locale acţiuni concrete de ecologizare a localităţii pe care o administrează, eliminarea deşeurilor de orice fel depozitate necontrolat la intrările în localităţi sau în alte zone mai puţin salubre, tăierea vegetaţiei ierboase pe aliniamentele stradale, curăţarea rigolelor stradale şi a malurilor cursurilor de apă. Acestea ar fi câteva din măsurile necesar a fi luate pentru a creşte gradul de informare şi conştientizare a publicului privind importanţa acestui eveniment ecologic cu caracter internaţional.

Mediul este prezent în toate momentele vieţii noastre, este tot ceea ce ne înconjoară, natural şi artificial, şi depinde de noi de a ni-l face mai favorabil. Efortul de a menţine şi a îngriji mediul devine din ce în ce mai mare într-o lume în care civilizaţia încearcă să-şi deterioreze propriul habitat.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Educaţia – prioritate naţională a guvernării USL?”

Pe data de 16 septembrie 2013a avut loc deschiderea anului şcolar 2013-2014, iar municipalitatea timişoreană nu şi-a finalizat încă temele de vacanţă.

Operaţiunea de mutare a Colegiului Tehnic de Vest în clădirea fostei Şcoli generale nr. 9 încă nu este încheiată. Pentru că această problemă încă nu s-a rezolvat, nici Liceul de Arte Plastice nu s-a putut încă instala în fostul sediul al colegiului tehnic.

La Liceul „C. D. Loga” se efectueazăîncă lucrări la acoperişşi în alte zone în care desprinderea de bucăţi de tencuială sau de alte materiale ar putea pune în pericol securitatea elevilor şi profesorilor. Sunt doar lucrări limitate la strictul necesar, pentru că unitatea de învăţământ va face în viitorul apropiat obiectul unei reabilitări complete, în cadrul unui proiect care beneficiază de sprijin financiar.

La Liceul „Nikolaus Lenau”, constructorul care a contractat lucrările de reabilitare a rămas corigent – ca să ne exprimăm în termeni didactici – astfel încât nici măcar lucrările la interior nu au fost încheiate şi nu au fost încă montate toate geamurile.

Primăria Timişoarei şi-a luat gândul că întreaga lucrare va fi încheiată în acest an, când doar incinta are şanse de a fi finalizată, urmând ca la faţadă să se lucreze şi în 2014. Liceul de limbă germană va porni în noul an şcolar şi cu altă problemă spinoasă: cea a programului de dimineaţă, în care nu pot intra toate clasele. O mare parte dintre elevi – probleme sunt în special la clasele a şasea şi a şaptea – vor fi nevoiţi să meargă la cursuri după-amiaza.

Nicolae Robuafirmă că în acest an bugetul alocat lucrărilor de întreţinere şi reparaţii la unităţile şcolare a fost mai consistent ca niciodată, fiind vorba despre şapte milioane de lei: „Nu putem rezolva dintr-o dată tot ceea ce nu s-a făcut timp de zeci de ani la unităţile de învăţământ. Chiar dacă am fi fost în situaţia fericită de a avea toţi banii necesari, tot n-am fi avut timpul fizic necesar pentru a aduce toate unităţile la un standard modern”, susţine primarul Nicolae Robu.

Primarul USL, Nicolae Robu, promite însă că în cursul anului şcolar se vor amenaja spaţiile necesare pentru ca toţi elevii unităţii de învăţământ să fie scutiţi de obositorul program de după-amiază. Soluţia pe care acesta a găsit-o este amenajarea de clase într-un spaţiu care aparţine Regiei Autonome de Transport Timişoara.

Clădirea nu poate fifolosită doar de către profesori, pentru că dimensiunea încăperilor nu e potrivită pentru a putea găzdui clasele.Se propune amenajarea lor într-o hală care la ora actuală are zidăria într-o stare proastă. Este vorba, practic, despre imobilul în care a funcţionat o staţie ITP, pe vremea când locaţia aparţinea asociaţei Automobil Clubul Român. Acolo vor fi amenajate 12 săli de clasă, pe două niveluri (parter plus etaj), după cum promite edilul-şef.

Vrând-nevrând, într-o serie de unităţi şcolare, elevii şi dascălii trebuie să se mulţumească, cel puţin pentru prima parte a anului şcolar, cu condiţii precare. Conform declaraţiilor municipalităţii, de anul viitor şcolile timişorene vor dispune de mai multe spaţii pentru desfăşurarea cursurilor. În momentul de faţă, din cauza lipsei spaţiului, în unele şcoli din oraş cursurile sunt organizate în două schimburi.

În concluzie, atitudinea Guvernului USL faţă de educaţie, reprezintă o prioritate naţională doar la nivel declarativ. Practic, pentru Guvernul Ponta, educaţia rămâne Cenuşăreasa bugetului şi în anul şcolar 2013-2014, în condiţiile în care, în urma rectificării bugetare, Guvernul condus de Victor Ponta a diminuat bugetul acestui minister cu 25 de milioane de euro.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Refacerea faţadei Operei Naţionale din Timişoara”

În avanpremiera pregătirii oraşului pentru intrarea în cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeanăse doreşte revenirea faţadei Operei Naţionale la forma iniţială, adică la stilul renascentist italian, şi înălţarea imobilului cu două nivele pentru a „ascunde” hotelul amplasat în spatele acesteia.

Povestea clădirii a început în 1872, când doi arhitecţi celebri vienezi, Heller şi Feller, au făcut proiectul vechiului Teatru care s-a numit „Franz Iosef”, având pe lateral un hotel care se numea „Prinz Rudolf”. A fost o clădire impunătoare, iar hotelul pe lateral avea o sală de dans numită „Reduta” şi o cafenea unde în 1879 a concertat Brahms. În mai 1880, înaintea unei reprezentaţii de gală, seara, teatrul a ars aproape complet şi a rămas doar o parte din garderobă, un pliant şi biblioteca. În 1920 un alt incendiu afectează clădirea.Proiectul a fost încredinţat unui arhitect bucureştean recunoscut, Duiliu Marcu, preşedintele Ordinului Arhitecţilor Români, un admirator al lui Marcello Piacentini, arhitect italian. Acesta a refăcut faţada, cu deosebirea că la acoperiş a fost amplasat un rezervor de apă, un zid de beton, iar intrarea a fost modificată prin apariţia unei porţi mai încăpătoare. În 1933 saşii din Banat, prin Uniunea Băncilor Bănăţene, construiesc Pensionul Central, actualul Hotel Timişoara. Atunci a fost comandată o nouă modificare a faţadei teatrului, prin ridicarea unui etaj în plus, prin intermediul aceluiaşi arhitect.

Dupăaproximativ 90 de ani în care a fost ascunsă, vechea faţadă a Operei Naţionale ar trebui scoasă la lumină. Actuala clădire a Teatrului Naţional şi a Operei, în primul rând, este mai scundă decât Hotelul Timişoara, ceea ce – din punct de vedere urbanistic şi fiind capăt de perspectivă a bulevardului Corso – este anormal. Revenirea la faţada iniţială e impetuos necesară, fiind în prezent un amestec de stiluri care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în jur şi cu spiritul timişorean şi tendinţa de a fi Capitală Culturală Europeană.

Acum există o ocazie istorică de a-i reda Operei din Timişoara fosta faţadă, având în vedere proiectul Corso care vizează reabilitarea centrului oraşului. Mai mulţi arhitecţi timişoreni, care susţin această iniţiativă, dau asigurări că prin aceste modificări nu va fi afectată moştenirea istorică a Timişoarei, iar balconul Operei va rămâne neatins:”Balconul rămâne, nu vrem să fie modificat. Scările Operei sunt peticite cu lemne. Opera nu poate rămâne aşa, dacă Timişoara îşi doreşte cursa pentru Capitală Culturală Europeană”.În starea în care se află acum, imobilul reprezintă un pericol public pentru toţi cei care circulă în zonă. Asta din cauză că bucăţile de travertin sunt pe punctul de a se desprinde de pe faţada iniţială.

Proiectul Corso presupune o refacere totală a ansamblului de clădiri de patrimoniu din centrul oraşului. Proiectul ar putea fi finanţat cu uşurinţă de actuala administraţie locală, deşi nu au realizat în nume propriu niciun studiu pentru a determina costurile.

În luna martie a acestui an, primarul Nicolae Robu şi-a exprimat părerea vizavi de starea clădirii Operei. Acesta a declarat atunci că îşi doreşte să scoată la iveală statuile acoperite de actuala faţadă şi să le amplaseze de-o parte şi de alta a intrării principale şi a subliniat faptul că nu îşi doreşte modificarea faţadei.

Refacerea clădirii Operei Naţionale din Timişoara nu reprezintă o prioritate pentru domnul primar Nicolae Robu, priorităţile sale sunt altele. S-au cheltuit sume uriaşe pentru semne de circulaţie şi palmieri, mult mai importante pentru oraş decât refacerea unei clădiri istorice.

Atrag atenţia domnului primar şi actualei administraţii locale asupra faptului că această delăsare afectează negativ candidatura municipiului Timişoara pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, nemaivorbind şi de faptul că faţada actuală nu reflectă deloc spiritul timişorean.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Timişoara, «Schimbarea în bine depinde de tine!»”

Acesta era sloganul cu care Nicolae Robu i-a convins pe timişoreni să-l voteze. Alegătorii au crezut că au votat pentru schimbarea în bine, dar nimeni nu s-a gândit că promisiunile cu care Nicolae Robu a defilat în campanie erau doar minciuni electorale.

Cu ce s-au ales timişorenii? Cu promisiuni şi idei, unele de-a dreptul fantasmagorice, căci primarul nostru visează şi visează bine şi foarte colorat. Visează la fântâna cu jocuri de apă, lumini şi muzica pe Bega, la muzee de ştiinţă şi, mai nou, la metrou. Trezirea la realitate este însă una cruntă: oraşul e ciuruit de gropi, trotuarele sunt praf, cerşetorii şi câinii vagabonzi îşi împart străzile ca într-un film prost.

10 iunie 2013 – un mic bilanţ pentru primarul Timişoarei, bilanţ pe care primarul Robu îl vede ca pe o victorie. Promitea marea cu sarea şi chiar îşi împărţise promisiunile pe 6 luni şi pe 4 ani. Iată că s-a scurs deja un an şi, dacă tragem linie, vedem că Nicolae Robu n-a fost în stare să facă mai nimic din cele fagăduite pe jumătate de an, darămite pe un an.

Praf şi pulbere! Aşa pot fi descrise trotuarele din centrul istoric al Timişoarei. Şi să nu mai vorbim de străzi. Chiar în primele săptămâni după ce a ocupat fotoliul de primar, Nicolae Robu a trimis muncitori să astupe gropile de pe trotuare, însă doar pe strada Vasile Alecsandri, acolo unde îşi are sediul Partidul Naţional Liberal filiala Timiş. La doi paşi de strada Vasile Alecsandri, în sensul de la Mărăşti, dar şi pe străzile din jur, trotuarele sunt găurite din loc în loc, demne parcă de un scurtmetraj ce înfăţişează căderi de meteoriţi. De cealaltă parte, la un pas de clădirea Primăriei Timişoara, chiar peste stradă, trotuarul e pur şi simplu raşchetat de stratul de uzură, iar în unele gropi a crescut deja iarba. Să nu mai vorbim, aşadar, de alte zone din oraş unde timişorenii se iau cu mâinele de cap când se urcă la volan.

Într-un an primarul Nicolae Robu a reuşit să ceară angajaţilor Direcţiei de Mediu să pună la treabă firmele contractate de primărie pe domeniul spaţiilor verzi şi în unele zone din oraş au dispărut repede câteva fâşii. Asta, evident, n-a ajutat cu nimic la dispariţia prafului şi a noroiului din Timişoara. În proporţie covârşitoare, fâşiile verzi pline de noroi sunt la locul lor.

Din cei peste 8.000 de câini fără stăpân din Timişoara, atât cât estimau specialiştii din primărie că sunt pe străzi, căteva sute au fost sterilizaţi, iar despre punerea lor în adăposturi nici nu poate fi vorba. Singurul adăpost este cel ridicat de Danyflor la marginea Timişoarei, înspre Şag, care are locuri limitate. Maidanezii nu s-au speriat deloc de promisiunea făcută de primarul Robu şi încă umblă în haite prin oraş, iar adeseori preferă promenada prin centru, spre nemulţumirea timişorenilor care se tem ca nu cumva animalele înfometate să le atace copiii.

Anul care s-a scurs a adus pentru timişoreni nu doar minciuni gogonate şi promisiuni neonorate, ci şi proiecte megalomanice care, evident, nu se vor realiza niciodată. Zilnic Nicolae Robu îi aşteaptă pe jurnalişti la briefing-uri de presă unde le povesteşte tot ce visează el noaptea, prezentându-şi „ideile” drept „proiecte pentru Timişoara”. În realitate sunt doar „fantezii”, nicidecum „proiecte concrete pentru oraş”, având în vedere că niciodată primarul nu are habar de cifre, proceduri, sume, studii reale ori de unde va avea finanţarea necesară ca să le pună în practică. Răspunsurile la aceste întrebări sunt „încă nu ştiu, o să vedem”.

Recent, primarul Nicolae Robu a afirmat cu seninătate că doreşte să elimine linia de cale ferată de la suprafaţă care taie oraşul în două şi să introducă metrou. Primarul era de-a dreptul fericit că i-a venit o asemenea idee vizionară, trecând peste faptul că Timişoara este situată pe o mlaştină şi că CFR-ul este în faliment. Ne-ar trebui totuşi nişte tramvaie decente şi funcţionale… şi poate măcar o parcare mare în centrul oraşului.

Şi la capitolul cultură a avut de zis ceva primarul nostru. Mai întâi a tăiat finanţarea pentru Festivalul de Jazz de la Garana, apoi a anunţat că Timişoara va avea un Festival de Jazz al ei. Zis şi facut, s-au alocat bani din bugetul local, aproximativ 100.000 euro, şi s-au găsit şi ceva sponsori. Luna ianuarie se pare că a fost una inspiraţională pentru Nicolae Robu, atunci când a anunţat că vrea în Timişoara un Institut Multicultural: „Să avem şi noi ICR-ul nostru”…

Cireaşa de pe tort o reprezintă ultima achiziţie a primarului Nicolae Robu pentru Timişoara: palmierii plantaţi în centrul oraşului care au stârnit un val de reacţii în sânul comunităţii, de la furie până la batjocură. Tinerii timişoreni şi-au exprimat protestul strângându-se sub palmierii ajunşi celebri şi au lansat sloganul”Azi în Palmişoara, mâine-n toată ţara”. Prin această acţiune a lor au încercat să-i transmită primarului Nicolae Robu că nu sunt de acord cu viziunea lui despre înfrumuseţarea bulevardului din centrul oraşului.

Am enumerat doar o parte dintr-un bilanţ trist, nicidecum victorios al unui an de administraţie Robu. Consider că prin ceea ce a făcut în acest prim an de la preluarea mandatului, primarul Nicolae Robu şi-a minţit continuu alegătorii şi a distrus spiritul Timişoarei.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Fondurile pentru consolidare antiseismică, decimate de actualul Guvern USL”

Guvernul va reduce la jumătate, în următorii trei ani, cuantumul fondurilor de la bugetul de stat destinate primăriilor pentru lucrări de consolidare a blocurilor cu risc seismic. Asta deşi experţii au atenţionat de multe ori că numeroase imobile sunt în pericol iminent de prăbuşire în caz de cutremur. Este şi cazul Timişoarei, unde se estimează că aproape 600 de blocuri au un risc mare de prăbuşire în caz de cutremur. Pe de altă parte, nici municipalitatea timişoreană nu a excelat cu derularea unor proiecte de acest gen în ultimii ani.

Fondurile prevăzute să fie alocate de la bugetul de stat în următorii trei ani pentru consolidarea clădirilor cu risc de prăbuşire în caz de seism sunt cele mai mici din „istoricul recent”. Pentru acest an se estimează că vor fi cheltuite zece milioane lei pentru consolidarea blocurilor cu risc seismic.

Estimarea asumată pentru următorii trei ani relevă, însă, că alocarea de la bugetul de stat va fi redusă la jumătate, respectiv la 4 milioane de lei în 2014, 4,5 milioane de lei în 2015 şi 5 milioane de lei în 2016. Tăierea de fonduri este pregătită în contextul în care în 2011 era anunţat că pentru consolidarea blocurilor vor fi alocate câte 20 de milioane de lei atât în 2013, cât şi în 2014.

Într-un document oficial redactat încă din 2006, experţii tehnici au avertizat Guvernul că lucrările de reducere a riscului seismic al clădirilor existente trebuie considerate ca fiind de interes naţional, deoarece un potenţial cutremur de tipul celor înregistrate în 1977 sau 1940 ar putea produce pierderi mai mari, din cauza deteriorării în timp şi majorării numărului de imobile grav afectate de seisme. În acel document se arăta că pe lista tuturor clădirilor care trebuie consolidate se află aproximativ 3.000 de imobile, dintre care 600 sunt încadrate în clasa I de risc seismic, iar clădirile vulnerabile sunt amplasate în special în Bucureşti, în judeţele aflate sub influenţa zonei seismologice din Vrancea, în Banat şi zona Făgăraşului.

La aceste prognoze, deloc optimiste, s-a adăugat anul trecut un studiu făcut public de către reprezentanţii Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale – asociaţia societăţilor de asigurare care vând poliţe de asigurare obligatorie a locuinţelor. Conform acestuia, un seism similar celui din martie 1977 ar putea duce la dispariţia totală a 44.600 de locuinţe. Cu o magnitudine de 7,2 pe scara Richter, seismul din 1977 a produs aproape 750.000 de locuinţe afectate la nivelul României, iar daunele au însumat două miliarde de dolari. Este greu de spus ce efect va avea pe plan local această decizie a Guvernului de a diminua fondurile alocate pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat, pentru că Primăria Timişoara, de exemplu, nu a excelat în implementarea sau măcar iniţierea unor proiecte de consolidare de acest tip, argumentul adus de fiecare dată în discuţie fiind legat de faptul că mulţi dintre proprietari ar fi refractari şi nu doresc să se implice într-un astfel de demers.

Aceasta deşi în România sunt în vigoare unele prevederi legislative de acest fel din spaţiul comunitar, prevederi ce le dau posibilitatea proprietarilor din clădirile cu risc seismic ridicat să solicite realizarea de lucrări de consolidare, putând plăti statului contravaloarea acestora fără dobânzi mari aferente, pe o perioadă lungă. Însă pentru ca acest program să funcţioneze este nevoie de o cooperare între asociaţiile de locatari, autorităţile locale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care finanţează aceste lucrări. Din cele cunoscute de mine, lucrurile s-au oprit doar la nivelul asociaţiilor de locatari.

La Timişoara, în clădirile din zona istorică a oraşului, care au un risc crescut de prăbuşire în caz de cutremur, proprietarii sunt de regulă pensionari. Aici au mai existat pe parcursul anilor dezbateri legate de inventarierea clădirilor cu risc seismic. Municipiul Timişoara este considerat, din acest punct de vedere, una dintre zonele cele mai vulnerabile, pentru că aici sunt multe clădiri istorice la care nu s-au mai făcut de foarte multă vreme lucrări de consolidare şi care au o structură de rezistenţă şubrezită.

Deşi la Bucureşti sau la Iaşi s-au realizat inventarieri foarte clare privind clădirile cu risc seismic ridicat, la Timişoara lucrurile nu sunt bine definite. Direcţia de Urbanism a Primăriei Timişoara a întocmit o listă provizorie a clădirilor multietajate din oraş, identificate cu risc seismic, listă ce conţine 588 de blocuri, imobilele vizate fiind cele construite înainte de anul 1978. Conform aceloraşi estimări iniţiale, cele mai expuse clădiri din Timişoara, în cazul unui cutremur de peste 5 grade pe scara Richter, sunt cele aflate în centrul istoric al oraşului, ridicate în secolul al XVIII-lea, din zidărie şi cărămidă. Un studiu al Institutului de Proiectări din Timişoara avertiza că, în oraş, din 40 de clădiri istorice analizate, majoritatea au un risc de peste 50% de prăbuşire în cazul unui seism. Clădiri vechi cu risc seismic mare au mai fost identificate pe străzile Eugeniu de Savoya, Odobescu, Ştefan cel Mare, Martir S. Iordan şi pe Intrarea Lupului.

Preşedintele Asociaţiei Proprietarilor din Zone Rezidenţiale din Timişoara a afirmat că trebuie impulsionaţi cumva proprietarii din clădirile cu risc seismic ridicat să se implice în lucrările de consolidare a imobilelor. Pe de altă parte, sunt şi clădiri în zona centrală care sunt în totalitate în proprietatea unui întreprinzător care obţine sume fabuloase din chirii. Acest tip de proprietar ar trebui, fără discuţie, să suporte într-o măsură mult mai mare cofinanţarea lucrărilor de consolidare.

Zona Timişoarei, ca şi a Banatului în general, este una imprevizibilă din punct de vedere seismic. Un lucru e sigur: în toate statele vest-europene se alocă fonduri mari pentru restaurarea şi consolidarea clădirilor vechi, monumente istorice, care au un risc seismic ridicat. În România anului 2013 situaţia este total diferită. Într-un fel arată clădirile din centrul Vienei şi în cu totul alt fel arată centrul Timişoarei. Se poate vedea din stradă că multe din clădirile din zona centrală a Timişoarei sunt şubrezite, iar de pe ele cad ţigle, cornişe şi alte elemente arhitectonice.

În concluzie, cu alocările bugetare reduse la jumătate, Timişoara rămâne şi la acest capitol la stadiul de inventariere şi studii.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Granitul înlocuieşte istoria la Timişoara”

Anul acesta împlinirea a 24 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 va găsi ştearsă amintirea acelor momente. Treptele Catedralei Mitropolitane din Timişoara sunt înlocuite, fiindcă nu mai sunt îndeajuns de arătoase. Fără să aibă cel mai mic gând pios pentru primele victime ale revoluţiei, conducerea Mitropoliei Banatului a decis înlăturarea treptelor-simbol ale Catedralei Mitropolitane.

Acestea au fost sparte cu picamerul, cu aprobarea autorităţilor locale, care au şi finanţat cu jumătate din bani această lucrare. Catedrala Mitropolitană din Timişoara este una din cele mai de preţ clădiri ale oraşului şi unul din cele mai reuşite monumente arhitecturale din ţara noastră. A fost construită între 1936 şi 1940 de către arhitectul Ioan Troiănescu, fiind declarată monument de artă pentru arhitectura, pictura şi sculptura ei.

În timp ce Germania „exportă” fragmente din Zidul Berlinului, pentru a reaminti lumii ororile comunismului, cele 12 trepte ale Catedralei au ajuns la groapa de gunoi. Şi nimănui dintre cei cu putere de decizie nu pare să-i pese. Ba mai mult, primarul Nicolae Robu se declară încântat că a fost solicitat să contribuie la o astfel de „măreaţă” realizare. „Mitropolia a cerut acest ajutor de la noi, pentru că nu se puteau descurca fără el”, a declarat edilul şef.

„Mitropolia are în derulare o lucrare de reabilitare a treptelor Catedralei, lucrare în valoare de circa 400.000 de lei, din care jumătate din această sumă, 200.000 lei, provine din partea Consiliului Local Timişoara. Într-una din intervenţiile sale, primarul Nicolae Robu afirma: „Mă bucur că lucrările au demarat şi că, în scurtă vreme, Catedrala Mitropolitană din Timişoara va avea treptele aşa cum merită ea să le aibă, ţinând seama pe de o parte că reprezintă obiectivul religios de cea mai mare însemnătate din Timişoara, o emblemă pentru oraşul nostru, dar şi de încărcătura istorică pe care treptele au dobândit-o în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Eu m-am bucurat atunci când propunerea pe care am adresat-o Consiliului Local a fost aprobată, desigur după ce a avut avizul favorabil al Comisiei de resort”.

Important de ştiut, dacă pentru autorizaţia de construcţie, adică de distrugere a lespezilor, au fost prevăzute expres avize de la comisia zonală a monumentelor istorice, Catedrala fiind monument de categoria „A”! Tocmai de aceea, lucrările de la Catedrală au atras şi atenţia reprezentanţilor societăţii civile din Timişoara. „Catedrala este un monument istoric de categoria I, cu tot cu trepte. Trebuie să avem mare grijă de patrimoniul urban. Nu aveau voie să facă această schimbare. Noi trebuie să ne păstrăm memoria, pentru că atât avem”, a declarat scriitorul Daniel Vighi, preşedintele asociaţiei Ariergarda.

Toată lumea se agită în jurul sumei pe care onor Primăria şi Mitropolia o investesc în înlocuirea treptelor Catedralei Mitropolitane. Nimeni însă nu vorbeşte de valoarea acelor trepte, de valoarea lor istorică, sentimentală şi morală. Pe treptele Catedralei s-a tras la Revoluţie, împotriva unor oameni care încercau să se refugieze în lăcaşul Domnului. A curs sânge acolo, pentru libertate! Au murit oameni acolo, este un eveniment care a schimbat destinul României!

Martor tăcut al evenimentelor din decembrie 1989, treptele Catedralei sunt acum înlocuite cu unele din granit. O parte din istoria recentă a Timişoarei dispare, fără nici cea mai mică rezervă din partea autorităţilor locale, care chiar şi plătesc pentru ca acest fapt să se realizeze. Dacă mai-marii Mitropoliei Banatului doresc să-şi schimbe treptele de la Catedrală, s-o facă din banii lor. Domnul primar Robu vorbeşte de „încărcătura istorică” a treptelor. Pentru unii, aceste trepte chiar au fost nişte trepte spre cer, în timp ce alţii cer bani să le înlocuiască. Asta aşa, de dragul „încărcăturii” istorice.

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Medicină versus interes în dermatologia românească”

Medicii de la Clinica Universitară de Dermatologie şi Venerologie Timişoara, de pe str. Mărăşeşti nr. 5, sunt revoltaţi că administraţia locală vrea să mute clinica într-o locaţie cu totul neadecvată funcţionării unei unităţi spitaliceşti a Universităţii Tibiscus, fără ca ei să fi fost întrebaţi. Ca urmare a acestui fapt, o parte din medicii Clinicii de Dermatologie au organizat un protest spontan în faţa instituţiei, nemulţumiţi de faptul că municipalitatea vrea să îi mute din clădirea în care au lucrat o viaţă. Profesorul doctor Caius Solovan, şeful clinicii, a trimis o scrisoare de protest în numele colectivului de medici, la 12 instituţii locale şi de la Bucureşti, printre care şi Primăria Timişoara, Direcţia de Sănătate Timiş, Consiliul Judeţean Timiş, Spitalul Municipal Timişoara, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, Ministerul Sănătăţii, precum şi către Comisia pentru sănătate şi Comisia pentru învăţământ din Camera Deputaţilor.

Cine va triumfa? Sănătatea? Interesul? Aceasta este marea dilemă. Dar nimeni nu se întreabă ce se ascunde în spatele cuvântului „versus”. Şi ce este cel mai important, de ce există opoziţie între cele două cuvinte. Realitatea este mult mai dură. Atât de dură încât o importantă clinică universitară, cu tradiţie, se află în prag de evacuare. Care este motivul? „Este în centru”… Mai mult, medicina are „tupeul” de a cere o fărâmă de atenţie într-un sistem aflat şi aşa într-un stadiu avansat de boală şi degradare.

Istoria Clinicii de Dermatologie şi Venerologie a Spitalului Clinic Municipal de Urgenţe datează încă din anul 1757, când a fost atestată oficial. Cu denumirea de spital orăşenesc, locaţia a fost construită cu efortul şi susţinerea „judelui urban” Peter Solderer. Primăria secolului al XVIII-lea a construit un spital în Timişoara înaintea unor oraşe precum Viena sau Budapesta. Totuşi, locaţia ultracentrală a clinicii nu este un caz singular pe harta europeană sau naţională, locaţii similare ale clinicilor de dermatologie fiind şi în München, Londra, Szeged, Viena sau Cluj.

Despre medicina românească a secolului al XXI-lea ce va scrie istoria? Că evacuăm clinici universitare în cămine studenţeşti… Şi ce este curios? Clădirea în care este amplasată clinica nu este revendicată, în timp ce alte cinci clinici si o policlinică sunt în situaţia de a părăsi în regim de urgenţă locaţia actuală datorită revendicării spaţiilor în care funcţionează. Dar nu sunt soluţii… Comparativ cu situaţia precară a unităţilor revendicate, suntem surprinşi de prioritatea de grad zero pe care primăria o acordă mutării clinicii, care în mod evident nu este necesară, nu este urgentă, ar implica sume şi eforturi considerabile şi ar avea loc după ce s-au finalizat investiţii de peste 500.000 euro pentru reabilitarea clădirii.

Clinica Universitară de Dermatologie şi Venerologie găzduieşte 50 de paturi pentru internări continue şi 5 paturi pentru internări de zi. În această clinică se mai află centrul de combatere a bolilor cu transmitere sexuală, care are în structură şi laboratorul de serologie specifică pentru bolile cu transmitere sexuală. Tot aici se desfăşoară Programul naţional pentru epidermolize buloase şi Programul naţional de terapii biologice pentru pacienţii cu psoriazis, acoperind şi judeţele limitrofe. În clinică se mai regăsesc: un laborator specific (bacteriologie, micologie, citodiagnostic, serologie şi imunologie), un centru de fototerapie, un centru de testare alergologică cutanată, o sală de intervenţii chirurgicale, 3 săli de tratamente, o unitate de patologie cutanată (utilată cu un microscop Zeiss de imunofluorescenţă), o sală de curs de aproximativ 100 locuri, o sală pentru medici rezidenţi, o cameră de gardă pentru asistente şi o sală de mese.

De asemenea, clinica este dotată cu un amfiteatru modern construit cu fonduri alocate de către Consiliul Judeţean Timiş şi din sponsorizări proprii. Aici îşi desfăşoară activitatea, pe lângă personalul medical şi didactic, 350-400 studenţi români şi străini – săptămânal şi 50 medici rezidenţi români şi străini – zilnic. De mai multe ori pe an se organizează diverse cursuri postuniversitare şi evenimente ştiinţifice internaţionale. Aici a fost întemeiată Societatea Română de Dermatopatologie. Tot aici s-au pus bazele unei biobănci naţionale de ţesuturi axată pe cercetarea cancerelor de piele, printr-un proiect de cercetare cu sprijinul Universităţii Zürich şi al unuia dintre 100 cei mai promiţători bio-lideri, dr. Manfred Beleut. În imobilul de pe strada Mărăşeşti mai funcţionează: secţia de radioterapie, un cabinet de ginecologie, secţia de ortooptică, un cabinet Sanepid, laboratorul de bacteriologie al spitalului, laboratorul clinicii de dermatologie şi o farmacie.

Oare de ce soluţia primăriei în ceea ce priveşte mutarea clinicii este o clădire necorespunzatoare şi contraproductivă (cămin de nefamilişti) fără standarde minime pentru accesibilitatea pacienţilor, fără a mai lua în discuţie scopul didactic şi de cercetare?

Evacuarea Clinicii Universitare de Dermatologie şi Venerologie din actuala locaţie, în care tocmai s-au încheiat reparaţiile menite să o aducă la un standard decent şi legal de funcţionalitate, ar fi nejustificată şi contraproductivă, costurile negăsindu-şi justificarea şi împovărând inutil un buget local şi aşa debil şi grevat de alte priorităţi majore. Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o clinică dermatologică necesită investiţii majore (deja efectuate în cadrul clinicii actuale), fiind necesar un minim de spaţii în vederea respectării circuitelor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru o clinică universitară. Costurile care s-ar impune pentru reamenajarea clădirii propuse în campusul studenţesc s-ar dirija mai eficient către dezvoltarea altor servicii medicale deficitare şi imperios necesare.

Domnul Nicolae Robu, primarul Timişoarei, a declarat că acest protest al medicilor nu îl sensibilizează. „Nu eu am hotărât mutarea acestei clinici, nu eu spun că în actuala clădire pacienţii nu au condiţii normale pentru anul 2013. O mulţime de doctori specialişti mi-au comunicat acest lucru. Aceşti oameni profesionişti mi-au spus că noua locaţie unde va fi mutată Clinica de Dermatologie oferă condiţii mult mai bune bolnavilor. Cei de la Dermatologie pot să protesteze, este un drept democratic, iar dacă protestul a fost spontan nu mai era nevoie nici măcar de aprobare. Oricum, Clinica de Dermatologie va fi mutată”, a spus Nicolae Robu.

Este incredibil cât de jos au coborât discuţiile şi cum se ignoră problemele importante ale oraşului. Această mutare este un subiect fals, pentru că nu se încearcă, de fapt, găsirea unui spaţiu mai bun pentru dermatologie, ci eliberarea actualei locaţii. Nu pricepem această grabă, în condiţiile în care alte spitale din Timişoara sunt în diverse stadii de retrocedare, dar nu se caută soluţii pentru ele. E o urgenţă pe care nu o înţelegem şi este bizar de ce primarul Nicolae Robu încearcă să facă o prioritate de grad zero din această mutare. A vrut să mute clinica la Spitalul Militar, nu i-a reuşit, iar acum caută alt spaţiu.

Sunt convins că timişorenii au început deja să numere eşecurile administraţiei Robu. Cum se întâmplă lucrurile acum, acest drum pare ireversibil. Cât despre soarta Clinicii Universitare de Dermatologie şi Venerologie, întrebarea finală este: Va triumfa oare sănătatea?

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

„Regionalizarea – proiect marca USL”

Regionalizarea sau reorganizarea administrativ-teritorială a ţării este o reformă legată de modul însuşi în care românii înţeleg viitorul nu doar al României, ci şi al Uniunii Europene.

Există mai multe dificultăţi care ar trebui abordate distinct şi cu toată atenţia. În primul rând, e vorba de o teamă a societăţii româneşti că ar putea fi vorba de o dezmembrare a ţării şi de abandonarea statului unitar aşa cum a fost el instituit după Primul Război Mondial. Temerile acestea nu ar trebui subestimate. Românii au fost educaţi timp de 4 generaţii în cultul statului centralizat unitar şi, în subsidiar, al victoriei istorice a naţiunii.

Instituirea zilei de 1 Decembrie 1918 ca sărbătoare naţională proiectează asupra subiectului regionalizării o mare suspiciune, alimentată însă nu de memoria autentică a actului de unificare politică, ci mai curând de imaginea ei construită de istoriografia comunistă. O recuperare a ambianţei autentice şi a spiritului care au dus la actul de la 1 decembrie 1918 ar fi de natură, dimpotrivă, să reabiliteze regionalizarea ţării şi să redescopere frumuseţea şi avantajele pe toate planurile ale diversităţii provinciale.

România, în ciuda eşecurilor evidente, continuă, în linii mari, o formă de administraţie centralizată preluată de la regimul comunist. O europenizare de fond a României ar pretinde însă o recuperare a propriilor tradiţii locale, un respect sporit pentru patrimoniu şi identităţi naţionale, un spirit menit să aşeze laolaltă ceea ce revanşa naţională de la 1918 a tins să separe.

Conform unui proiect de lege propus de USL, care întârzie a fi depus la Parlament, România ar urma să fie împărţită în opt regiuni, şapte care cuprind actualele judeţe din ţară, dar Bucureştiul şi Ilfovul împreună. Potrivit informaţiilor apărute în presă şi declaraţiilor unor lideri USL, vor fi create opt capitale de astfel de regiuni, alegerile se vor desfăşura o dată la patru ani, iar şeful regiunii, preşedintele, va fi ales pentru un mandat de patru ani, prin vot uninominal. Vor fi consilii regionale formate din 10-32 de consilieri, ajutate de doi vicepreşedinţi. Votul va fi direct pentru şefii de consilii judeţene, iar consilierii regionali vor fi aleşi pe liste.

Regionalizarea va prelua din atribuţiile Guvernului, dar şi din cele ale actualelor consilii judeţene, pentru că aici se vor găsi organismele intermediare pentru absorbţia de fonduri europene, vor fi principalii negociatori direct cu UE privind absorbţia de fonduri şi, de asemenea, vor putea institui taxe regionale şi multe acte delegate la nivelul regiunilor.

În ceea ce priveşte bugetul alocat acestui proiect, iniţiatorii propun următoarea distribuţie: 10% să preia administraţia centrală, 20% administraţia regională, 30% administraţia judeţeană şi 40% administraţia locală (comune, oraşe, municipii), motivând prin faptul că o regiune cunoaşte mai bine nevoile cetăţenilor, dezvoltă mai bine proiecte de importanţă regională. Referitor la atribuţiile pe care le vor avea preşedinţii de consilii judeţene şi cei de consilii regionale, acest proiect propune ca preşedintele consiliului judeţean să dezvolte proiecte de anvergură judeţeană limitate la teritoriul judeţului respectiv, în timp ce preşedintele de consiliu regional dezvoltă proiecte de anvergură regională.

Subiectul este unul controversat chiar şi în cadrul USL, în ciuda siguranţei de sine pe care o manifestă în mass-media liderii la vârf. Nu doar în PSD, dar şi printre militanţii PNL din ţară există militanţi care ar dori o altă împărţire administrativă, una care să ţină seama de interesele locale concrete.

În calitatea mea de deputat ales în circumscripţia electorală 37 Timiş, confirm faptul că Timişoara este un oraş european care are toate argumentele să fie capitală de regiune, fiind un oraş cu un uriaş potenţial economic şi cultural.

Judeţul Timiş este câştigător în ceea ce priveşte capitolul administraţie, infrastructură şi mediu de afaceri, fapt concretizat prin dezvoltarea unui mediu economic competitiv şi o capacitate mai bună de a gândi politici europene. Timişul se situează pe un loc fruntaş şi în ceea ce priveşte capitolul calitatea vieţii, fiind un judeţ cu un excedent de producţie. Timişoara este, cum le place bănăţenilor să spună, „fruncea acestei părţi de ţară”. A fost primul oraş românesc iluminat cu lămpi, dar şi primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric. Înainte de toate însă Timişoara a fost primul oraş eliberat de sub comunism în decembrie 1989.

Timişoara este un loc cu oameni mândri, gospodari şi cu mare dragoste de tradiţie, care şi-a afirmat dintotdeauna importanţa strategică. Apropierea geografică de occident, alături de spiritul inovator fac din Timişoara un punct de atracţie pentru investiţiile străine venite din Austria şi Italia.

Înlocuirea judeţelor cu regiuni este o necesitate imperioasă, pentru a crea un alt decupaj administrativ-teritorial al dezvoltării economice şi sociale a României în deceniile viitoare. Politicile de dezvoltare teritorială ale Comisiei Europene sunt concepute pentru regiuni cu potenţial natural, economic şi uman. Finalitatea regionalizării presupune crearea unui alt cadru al dezvoltării economice şi sociale a ţării, obiectivul major al acestei dezvoltări fiind asigurarea unui standard de viaţă mai ridicat pentru populaţia regiunilor şi, la nivel agregat, pentru populaţia ţării.

În prezent, oricât încearcă să ne convingă USL, ideea regionalizării nu este clară. Aş spune chiar că harta regionalizării este o nebuloasă pentru mulţi, deşi ea ar trebui să fie mai mult decât o chestiune administrativă, ea afectează raportul de putere. Este evident că există o bursă a baronilor locali şi a celor care vor să extragă capital politic din acest proiect. Şi nu doar capital politic pentru USL, ci şi capital de imagine pentru anumite personalităţi, ce-şi doresc vizibilitate maximă cu efort minim.

Pentru ICCJ:Acest individ,pe nume samartinean cornel mircea,a aterizat pe aeroportul Timisoara,in postura unui habarnist,grad zero in materie de aviatie civila,militara.Dupa cateva luni de acomodare cu terminalele aeroportului,dar cu termenii nu(platforma=pista;regional=low-cost),este inconjurat de o banda de escroci(covasa,caragui,preunca,lupu,luchian,ciolan,mezin,ursu,lazar,parvanescu),exmatriculeaza toti angajatii profesionisti din aviatia civila prin diversiuni oribile,trec la spionaj,fals,atragerea de sume colosabile spre buzunarele lor,a PDL,ca in final acest textilist cu sase firme de rahat,isi da DEMISIA in 18.06.2012 ora 10:00,la semnul serviciilor secrete.Dupa 30 de luni de manageriat de profit 200%,angajatii aeroportului Timisoara trag linia saraciei:minus 2.700 ron in dreptul DIVIDENTELOR;minus in dreptul RETRIBUTIEI-1.000 ron media,NU 2.400 ron!?!;minus PRIME TRIMESTRIALE;minus PRIME SINDICAT.Concluzie:judecarea faptelor acestui ilustru manager,recuperarea daunelor,dupa caz arestarea,condamnarea deputatului PDL!

Pentru Parchetul Timis:Acest individ,pe nume samartinean cornel mircea,a aterizat pe aeroportul Timisoara,in postura unui habarnist,grad zero in materie de aviatie civila,militara.Dupa cateva luni de acomodare cu terminalele aeroportului,dar cu termenii nu(platforma=pista;regional=low-cost),este inconjurat de o banda de escroci(covasa,caragui,preunca,lupu,luchian,ciolan,mezin,ursu,lazar,parvanescu),exmatriculeaza toti angajatii profesionisti din aviatia civila prin diversiuni oribile,trec la spionaj,fals,atragerea de sume colosabile spre buzunarele lor,a PDL,ca in final acest textilist cu sase firme de rahat,isi da DEMISIA in 18.06.2012 ora 10:00,la semnul serviciilor secrete.Dupa 30 de luni de manageriat de profit 200%,angajatii aeroportului Timisoara trag linia saraciei:minus 2.700 ron in dreptul DIVIDENTELOR;minus in dreptul RETRIBUTIEI-1.000 ron media,NU 2.400 ron!?!;minus PRIME TRIMESTRIALE;minus PRIME SINDICAT.Concluzie:judecarea faptelor acestui ilustru manager,recuperarea daunelor,dupa caz arestarea,condamnarea deputatului PDL!!!