Trebuie să spus din start că filmul este impregnat de personalitatea lui Philip Seymour Hoffman mai mult decât ar fi fost de dorit. În parte pentru că acesta a fost un actor complet ce reușea, chiar și în roluri minore precum acela a lui Brandt în „The Big Lebowski”, să capteze întreaga atenție, în parte pentru că Seymour joacă aici un pic din propiul său rol din viață, acela a unui geniu nemulțumit și, probabil, neînțeles, și în parte pentru că Günther Bachmann este ultimul său proiect dus până la capăt. Vom avea pe tot parcursul filmului un polițist nebărbierit, gras și cu hainele în dezordine, cu cearcăne și scârbit de viață, de femei, de politică și de societate în general.
Un mare actor.
„A Most Wanted Man” este un film de spionaj, dar nu în genul seriei 007 și nici în acela a lui Bourne. Este mai degrabă un film polițist în care cazul se construiește pas cu pas pe bază de indicii, de interogatorii, deducții și fler. Pentru că Bachmann nu este doar un spion, este cel mai bun din Germania și faima asta va acționa atât în favoarea lui cât și împotriva lui.
Trădări, răsturnări de situație, alianțe momentane, filaje, muncă pe teren, dar și iubire neîmpărtășită, remușcări, alcool toate creionează încet figura unui om, atât de uman într-o lume post 9/11 suferind de paranoia.
Acțiunea, încerc să nu desconspir prea multe, are loc în Hamburg, unul din cele mai mari porturi europene, locul unde s-au făcut planurile ce au dus la brutalul atac din 11 septembrie, acum un oraș împânzit de polițiști doritori de răzbunare și agenții de spionaj, Bachmann fiind șeful unei agenții oficial inexistente de antiterorism. Nu am înțeles de ce trebuie să fie neoficială sau de ce CIA avea atâta putere. Dincolo de aceste mici semne de întrebare acțiunea are logică și este plauzibilă. De altfel pe bună dreptate se poate spune că filmul are două mare puncte de atracție: excelenta regie a lui Anton Corbijn care construiește cu mare dibăcie toată acțiunea și jocul excelent a lui Seymour.
În film se regăsesc mai mulți actori cunoscuți cum ar fi Willem Dafoe binecunoscutul tată Orborne din Spider Man, Rachel McAdams senzuala Inez din Midnight in Paris, Robin Wright, Claire din superserialul House of Cards și mulți alții dintre care trebuie musai remarcat Grigoriy Dobrygin ce-l interpretează pe refugiatul jumătate rus – jumătate cecen, jumătate bogat – jumătate sărac, jumătate pacifist – jumătate revoluționar: Issa Karpov personajul central al întregii intrigi.
Un film ce te ține cu sufletul la gură fără explozii, fără urmării neverosibile, fără artificii hollywoodiene, un film frust chiar dacă asta înseamă mici scăpări în jocul actorilor, un film cu final neașteptat, dar perfect credibil. Un film ce merită văzut, fie chiar și doar pentru a-l vedea pe Philip Seymour Hoffman.
PS oare cu cine va fi înlocuit Seymour în The Hunger Games, unde este un personaj central?
Scris de Daniel Timariu.
Comentarii prin facebook