Întrebat la un moment dat care este doctrina UNPR, generalul făcut la apelul chiloților, Gabriel Oprea, a bolborosit, clipind des din ochi: „Ăă…, doctrina noastră, ăă… e simplă. Doctrina noastră ăăă…. este interesul național”. De atunci, „interesul național” al lui Oprea a intrat în anecdotică. În fapt, nu există nicio diferență între așa-zisa doctrină a UNPR și năravul unei curve dispuse să se întindă cu oricine are bani. În cazul UNPR, „banii” se traduc prin guvernare. Fiindcă acesta este „interesul național” al lui Gabi Oprea, fost purtător de geantă al lui Miron Cozma: ciolanul. Și aici Oprea n-are nici cele mai mici grețuri, e dispus să-l împartă cu absolut oricine.
Dar mare vinovat nici măcar nu este acest oportunist mediocru, ci toți cei care l-au luat în căruța guvernării de-a lungul timpului. Începând cu Traian Băsescu, care l-a „reevaluat”, după ce îl ridicase la gradul de „șef al mafiei personale a lui Adrian Năstase”. Apoi, ipochimenul a fost la fel de bun și pentru Victor Ponta, chit că Oprea îl catalogase chiar în plenul Parlamentului drept un „om fără Dumnezeu”. Or, a fi un om fără Dumnezeu în unele locuri este o insultă extrem de gravă, mult mai gravă decât 100 de înjurături de mamă.
Ei bine, în acest context, cea mai reconfortantă și tonică știre pe care am citit-o în ultima perioadă se referă la faptul că președintele Klaus Iohannis i-a închis ușa în nas lui Oprea, refuzând să facă orice înțelegere cu acest oportunist sinistru. Chiar dacă Oprea ar veni în genunchi la el. Și asta cu riscul ca PNL să nu ajungă la guvernare decât după alegerile din 2016. Este pentru prima dată când cineva îi dă în cap cu „interesul național” acestui impostor politic, născut de Adrian Năstase, crescut de Traian Băsescu și dezvoltat de Victor Ponta.
Acest refuz nu înseamnă că PNL s-a resemnat cu gândul că nu va mai da jos Guvernul Ponta. Nu este tocmai așa. Dintre mai multe soluții imorale s-a ales varianta racolării de parlamentari, bucată cu bucată. Un rău oricum mai mic decât acela de-a negocia cu acest așa-zis general îmbogățit la popotă. Prin urmare, e de așteptat ca din actuala oaste de strânsură a UNPR să înceapă dezertările, fiindcă un minim de neuroni au și băieții ăștia și își dau seama că la alegerile din 2016, continuând cu UNPR, nu mai au nicio șansă. Dacă partidul va candida singur, e imposibil să treacă pragul electoral, chiar și să ajungă la 200 de parlamentari. (Din 15 parlamentari la alegeri, UNPR a ajuns prin racolări la 50.) Și asta, deoarece UNPR este chintesența mizeriei politicii românești, iar românii știu acest lucru cu prisosință. Dacă însă vor intra la remorca PSD, lucrul cel mai probabil, se vor salva Oprea și câțiva apropiați, fiindcă numărul mandatelor pe care le va lua PSD va fi mult mai mic, o dată pentru că va avea un scor mai slab la alegeri, iar pe de altă parte, fiindcă e foarte posibil ca numărul aleșilor să scadă.
După alegeri, evident că PNL nu va chema UNPR la guvernare. Nefiind acolo să apere „interesul național”, evident că partidul nu mai are niciun obiect al muncii, astfel că va crăpa. Asta, dacă nu se desființează până atunci. În concluzie, refuzul lui Iohannis de-a colabora cu Gabi Oprea înseamnă totodată sfârșitul politic al acestei găști numită UNPR. Ceea ce, după disoluția PP-DD, este o nouă măsură de deparazitare a clasei politice.
Comentarii prin facebook