Dragă Timișoară,
Află despre mine că sunt bine și sănătos, ceea ce îți doresc și ție! Am ajuns cu bine în Maroc, mai exact în orașul Fes. Ca să fac o glumă, în Fes nu trebuie să porți căciulă, e foarte cald. Altfel, trebuie să mărturisesc că nu știu exact ce caut pe aici, dar mie îmi plac țările acestea mai calde, exotice. Cum îi plac de altfel și lui Sorin Drăgoi, city-managerul care mă însoțește. Sorin chiar mi-a zis că putem merge de aici și la o vânătoare de lei sau elefanți, că el a mai fost. Dar l-am refuzat, fiindcă ar trebui să ieșim din programul făcut de gazde. Oricum avem ce vedea și aici.
Soarele-i soare, palmierul, palmier, nu ca la Timișoara, unde avem piticaniile alea de palmieri, care, de fapt, sunt pentru holuri de hotel, nu de pus în stradă. Nici nu-mi mai amintesc cine a venit cu ideea aia stupidă de a-i sădi pe marginea drumului. Oricum, dacă ne înfrățim cu cei din Fes, m-am gândit să facem schimbul următor. Ei ne trimit palmieri din ăștia adevărăciune, iar noi le trimitem pruni. Sau salcâmi. Sau sălcii. Că altceva nu văd ce colaborare am putea avea. Aș putea, ce-i drept, să aduc o cămilă. Dar dacă se sinucide și ea de singurătate, așa cum am avut o experiență tristă cu o zebră?
Altfel, am văzut că unii spun că, venind în Maroc, am pierdut prima ediție a Timfloralis. Mare scofală! Nu ați văzut ce kitsch vi se pregătește? Unde ați mai auzit de flori de plastic la un târg floral? Doar la Timișoara! Credeți că marocanii ăștia, cât or fi ei de marocani, ar fi în stare de o asemenea oroare? În altă ordine de idei, țin să spun că lucrurile în Timișoara sunt pe drumul cel bun, așa că nu era nevoie de mine acolo. Da, e adevărat că Pasajul Michelangelo trebuia deschis pe 20 mai. Dar cum am amânat din septembrie anul trecut pe 1 decembrie, apoi pe Crăciun, Bobotează, Paște etc., nu văd care-i graba. Plus ați văzut că acum a fost prea cald. O să vă explice constructorul în advertoriale că nu-i bine să lucrezi nici când e cald. Evident, nici când e frig sau plouă sau ninge și nici măcar când e noros. Trebuie să fie o temperatură de fix 25 de grade ca să se lucreze cu randament maxim. Adică vreo jumătate de oră pe zi.
Altfel, ce pot să vă mai zic? Toate sunt bune. La Poli, lucrurile sunt pe făgaș bun, chit că n-avem nici manager, nici jucători antamați, iar campionatul începe peste o lună și jumătate. Cu str. Popa Șapcă ne-am blocat într-o parcelă, dar ne vom debloca cumva. În centrul vechi mai așteptăm piatră, că pe patronul firmei care face lucrarea nu mai am vreo nădejde să-l găsească cineva. O să punem și niște pomi în Libertății, astfel ca toată lumea să fie mulțumită. O mică nemulțumire o am cu protejatul meu MCV. Care a rămas iar fără job la CJ Timiș, iar acum trebuie să mi-l aduc consilier. Nu-i asta problema, dar de acum înainte când se vor ivi oportunități de plecare în străinătate, atâta o să mă bată la cap, că o să-l las pe el să plece în locul meu. Că el, săracul, asta înțelege dintr-o funcție în administrație, să plece în excursii pe bani publici. În final, să vă mai spun ceva, sper să nu afle și marocanii asta. Tot mai bună e o fasole cu ciolan, decât tajinele astea pe care trebuie să le mănânci și cu mâna, ca să nu se supere gazdele. Așa că abia aștept acum să mă reîntorc acasă. Hai Poli!
Cu drag, al tău primar, Nicolae Robu.
(Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.)
Comentarii prin facebook