Preşedintele demisionar al PNL Timiş, Nicolae Robu, nu se lasă. Supărat ca văcarul pe sat, la mijlocul lunii decembrie, în timpul unei şedinţe cu scântei, el îşi anunţa demisia din fruntea filialei. Mai mult, el ameninţa că nu va mai candida la primărie în 2020 pe lista PNL, ci mai degrabă ca independent. Ulterior acelei şedinţe, Robu şi-a mai nuanţat poziţia, vorbind că se va întoarce în partid doar dacă vor dispărea câteva personaje de acolo, indicându-l în primul rând pe primarul de Sânnicolau Mare, Dănuţ Groza. Şi au venit Sărbătorile de Iarnă… Dacă la nivel naţional disputele au mai continuat în interiorul PNL, în Banat, cârnaţii, caltaboşii sau piftiile udate cu mult vin au luat faţa scandalurilor politice.
Ei bine, în ajun de Bobotează, Robu nu mai are răbdare şi, ca de obicei pe Facebook, sare cu o aşa-zisă analiză privind cauzele pierderii alegerilor de către PNL. Primul lucru care sare în ochi în „decalogul” lui Robu este faptul că el nu-şi asumă absolut nicio vină, lucru observat de altfel şi de alţi liberali, cum ar fi Radu Zlati. Aici nu e o mirare, numai în deBanat.ro s-a scris de nenumărate ori despre acest aspect. De fapt, Robu se comportă ca un comandant de oşti (ajuns întâmplător în această postură) care atunci când pierde o bătălie e primul care fuge de pe câmpul de luptă, dând vina pe trâmbiţaşi. În schimb, la victorii, îşi face singur statuie pe câmpul de luptă, ajutat eventual de ordonanţele din subordine.
Nu insist prea mult asupra „cauzelor” punctate de Robu, unele pertinente, altele demonstrând o ipocrizie crasă. Cum ar fi aceea în care se plânge de candidaţi paraşutaţi de la centru. Păi, cine s-a rugat de Alina Gorghiu să candideze în Timiş? Cine l-a prezentat pe Pavel Popescu drept un tânăr de mare viitor? El a vorbit şi de alegerile locale. Oare cine a răsturnat filiala cu fundul în sus cu tot felul criterii meritocratice? Cine l-a pus să facă din perdantul de la locale al doilea om în filială? Nu mai discut că una din cauzele mari ale pierderii alegerilor a fost acceptul PNL pentru alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, Primăria Capitalei fiind servită astfel pe tavă PSD. Or, experienţa arată că cine câştigă Bucureştiul câştigă şi parlamentarele. Cine se opunea din toţi rărunchii votului în două tururi de scrutin, fiindcă aşa-i convenea lui personal?
Evident că, în lipsa unor asumări, toată maculatura lui Robu este un exerciţiu de ipocrizie numai bun de aruncat la gunoi. Asta ar trebui. Numai că Robu ţinteșe mult mai mult cu aşa-zisa sa analiză, spun surse din partid. Crezându-se un fel de Alexandru Macedon al PNL, Robu ţinteşte foarte departe. Respectiv, nici mai mult nici mai puţin decât un fotoliu în conducerea naţională a PNL. În unele împrejurări, poate chiar preşedinte. Nu vă miraţi foarte tare, fiindcă asta e ţinta. Pe de altă parte, la ce degringoladă e în PNL şi la ce nume se se vântură pentru preşedinţia PNL, nici nu-i mare scofală să ajungă Robu preşedinte. Ce, Buşoi o fi mai bun, după ce a scos pe Bucureşti cel mai mic scor din istorie? Ce mai au în comun cei doi în afară că au distrus două organizaţii, altădată foarte performante? Exact, doi fraţi, din care unul cu mustaţă.
Comentarii prin facebook