Cenaclul Flăcara se întoarce. Spectacol de Centenar, la Timișoara

Ăsta-i un banc prost, cu cenaclul lui Păunescu care promova între anii 1973-1985 „libertatea, cultura și gândirea neîngrădită, prin muzică, versuri și dialog, opunându-se cenzurii și dogmelor epocii totalitare.” Sigur, Păunescu ne dădea şi apă caldă, şi căldură, şi paşaport, precum porcul carne, lapre, ouă. Penibil, Dumnezeu să-l odihnească pe „dizident”!

Partidul realizase că trebuie trebuie să permită și tinerilor români o defulare artistică, dincolo de mersul la competițiile sportive. Se voia o replică la concertele cu zeci de mii de participanți care erau la mare modă, în acea vreme, în Apus. Ceaușescu l-a ales foarte bine pe Adrian Păunescu, poate cel mai talentat manipulator al regimului comunist. Am fost o singură dată la Cenaclu, la sala Olimpia, după care m-am scârbit definitiv. Iată, exemplific cu două motive: 1. Păunescu răspundea la bilețele trimise din sală. La bilețelul meu, trimis repetat (îl întrebam de ce nu sunt publicate cărțile lui Paul Goma în România), a răspuns într-un final, că este un bilet de la cineva care ascultă Europa Liberă și că nu este adevărat că Paul Goma este interzis …sala încremenise când perfidul manipulator pomenise de Europa Liberă..2. În momentele de maxim fior patriotic nu uita să-l pomenească pe ”cârmaci” ! Așa îl numea el, (poetic, nu?), pe Nicolae Ceaușescu. Interzicerea cenaclului s-a datorat faptului că cel mai talentat lingău al ”cârmaciului” și-o cam luase în cap, devenind prea fudul, prea popular (tinerii nu aveau, oricum, o alternativă), accidentul de la Ploiești fiind doar pretextul, tragic, de a fi suspendat ”cenaclul tineretului revoluționar”…Ulterior, nu i-am auzit, ascultat, pe artiștii participanți la Cenaclu, cântând ”în samizdat”, asemenea multor artiști din Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, adică ”opunându-se cenzurii și dogmelor epocii totalitare”…Poate că mâine vor spune ce și cum au promovat în acea vreme ”libertatea, cultura și gândirea neîngrădită, prin muzică, versuri și dialog”….

Pe care nostalgici i-ar mai putea incanta septuagenarii “cantautori” care arata asa de bine de parca ar fi vii? Dar vestita fabula “ Greierele si furnica” se pare ca este valabila oricand si oriunde…

Sorine, am fost în sală atunci, aşa fuse, bre, cum ziseşi. Au mai fost de faţă regretatul Lelu Bihoi, Geta Micota, Doru Pîrvănescu şi vreo câţiva studenţi zăluzi de la educaţie fizică şi belle arte, parte din teatrul studenţesc „Thespis”. Tinerii, pe atunci, s-au ridicat în picioare şi au început să hăulescă la un moment dat, ca la o nuntă oltenească, determinându-l pe Păunescu să intervină indignat şi moralizator! Precizările tale ţin de cardiologia amintirilor, atât sunt de autentice. Simţi că îţi bate inima ca acum 40 de ani! Să fie primit.
P.S. „În 2012, Curtea de Apel Bucureşti a decis că Ducu Bertzi a colaborat cu Securitatea, deoarece nu s-a opus solicitării ofiţerilor de la acea vreme de a-şi pune garsoniera în care locuia la dispoziţia acestora şi nu exista dovada unor presiuni, aşa cum susţinea artistul.” Apoi, Ducu a fost iertat de judecători…