De regulă, un om educat are o rezistență limitată la reproș. Cu cât mustrarea devine mai insistentă, repetată în scop educativ, personajul analizat poate fi catalogat prost educat, netrebnic. Iar dacă dojana devine inutilă, iar repetarea ei nu are nicio reacție de bun simț, putem spune că avem de a face cu indivizi irecuperabili din punct de vedere social.
Niște derbedei, la urma urmelor. Iar când nemernicii ăștia ajung în fruntea instituțiilor statului, a parlamentului, guvernului, a tot ce mișcă executiv în țara asta, atunci suntem o țară într-o situație dificilă, alarmantă chiar. Nu e o răscoală, să pui mâna pe furci și pe coase. De fapt, ei reacția asta și-ar dori-o, să poată riposta până la sânge împotriva unor oamenilor de bun simț, care le numără și le judecă fărădelegile.
Mulți vorbesc despre PSD și cei ce conduc România ca despre o mafie. O mafie însă este recunoscută ca o organizație criminală, iar reprezentanții ei nu stau la masa instituțiilor, a societății civile, a bisericilor. Iar dacă stau, stau doar prin intermediarii denumiți de sistemul penal ca funcționari corupți, favorizanți ai infractorului. E mult mai grav când știi că ai de-a face cu mafia relaționând cu PSD, dar în mod oficial nu poți refuza această legătură instituțională.
Nu poți scoate PSD de la masa discuțiilor cu Uniunea Europeană, nu poți da PSD afară din Internaționala Socialistă, nu poți tu instituție, GRECO sau Comisia de la Veneția, să refuzi să stai de vorbă cu mafia PSD, din simplul motiv că, oficial, nu le poți spune mafioți.
Ei sunt reprezentanții aleși ai poporului român. Și tot ce fac susțin că fac în numele acelui popor căzut victimă propriilor decizii luate la ultimele alegeri. Fie prin opțiunea votului, fie prin neprezentare. Cât de analfabeți ar fi ei ca gașcă guvernamentală, politică sau parlamentară au aflat pe propria piele că uneori rezistența la șoc învinge o acțiune punctuală și energică, cum a fost Ordonanța 13 dată de Guvernul Grindeanu, însă o acțiune constantă și îndelungată ca timp poate fi mai eficientă încercând să depășești rezistența la uzură, fie că e vorba de o societate ca a noastră, fie că este vorba de o banală bară de metal. Aproape doi ani s-au chinuit să schimbe legile justiției. A fost proiectul lor de partid. Pentru asta au venit la putere. Au reușit.
Ei n-au obosit, au făcut asta în timpul serviciului, pe bani buni. Noi însă am obosit. Tudor Chirilă se întreba dezolat unde e Strada, de ce nu ieșim să protestăm pentru ceva mult mai grav decât au încercat să facă în februarie 2017? Jumătate de țară a fost anesteziată de salarii și pensii iluzoriu mărite. Cealaltă jumătate a constatat că avem de-a face cu niște derbedei, cu needucații de care vorbeam că n-au reacție la reproș. Poți să le spui orice.
Poți să fii Mihai Șora, poți fi ambasadorul SUA sau al celor mai importante state UE, te privesc în față și îți spun că valorile euro-atlantice, democrația sunt de o însemnătate deosebită pentru ei. Apoi fac toate nefăcutele pe care aveau de gând să le facă, spunând că au aliniat legislația la recomandările europene. Noi știm cu cine avem de-a face, nu ne mai pot minți. Oficialii europeni știu și ei cu cine au de-a face, nici pe ei nu-i mai pot minți, dar reacția întârzie să apară. Românul de bun simț nu le mai poate bate obrazul cât pot pesediștii să și-l îngroașe. Nesimțirea a învins.
Comentarii prin facebook