„Nu știu dacă mai e România o țară democratică”, spunea recent pacientul Victor Ponta, referindu-se la interdicția pusă de DNA deputatului Ghiță de a merge la locul său de muncă, în Parlament. Văzută din vreun corcoduș semeț de pe-o colină a Bahamasului, concluzia lui Victor Ponta ne transformă într-o țară eminamente bananieră. Ce-ar putea zice un om normal, dar neavizat, un turist amator de can-canuri cu Shakira și Piquet, când aude acest strigăt de ajutor din partea unui prim-ministru aparent sănătos la cap? Pe bună dreptate te poți întreba: „Lovitură de stat? În Europa, Uniunea Europeană? Anul 2015?”. Iar dacă printre rânduri ți se mai spune că autorul declarației, prim-ministrul țării respective, este retras în Turcia, precis îți faci cruce și te întrebi ce dictator neamț a ajuns să conducă această țară balcanică.
Partea proastă este că știrile alea seci, pur informative, nu transmit și detalii de atmosferă, cum ar fi că emitentul acestui strigăt pro-democrație este președintele unui partid cu mai mulți demnitari urmăriți penal decât oricare altul din Europa de Sud, America Latină și Asia la un loc. Pentru un localnic din Giurgiu, treburile ar trebui să fie ceva mai ușoare. De mici copii, românii au crezut în modele. Pentru unii e important să ajungi Gigi Becali sau Nicolae Guță, e adevărat, dar mai sunt și români care se întreabă pe unde o fi dreptatea și ascultă ce zice un Neagu Djuvara. Și-atunci te întrebi: cine are credibilitate mai mare, Sebastian Ghiță, Viorel Hrebenciuc, Cocoș, Ponta sau alde Jean-Claude Junker?
Cât de putred o fi Occidentul ăla „corupt”, câte afaceri murdare au ieșit la iveală în politica și afacerile nord-americane, tot nu mă pot speria de oficialii lumii civilizate mai tare ca de Radu Mazăre ori Duicu de Mehedinți. Și dacă ai fi bătut în cap, zero neuroni, și te-ai pune să gîndești prin reprezentanți, tot ai avea de unde să alegi înainte să-i crezi pe Sebastian Ghiță și Victor Ponta. Simplist, dacă Sebastian Ghiță și amicul său Ponta spun că nu mai e democrație în România din pricină de Direcția Națională Anticorupție, iar România este lăudată de cancelarul Germaniei, de trimișii SUA, de șeful Comisiei Europene, de Parlamentul European, pentru acțiunile pro-Justiție ale DNA, românul repauzat pe cine să creadă? Pe Ghiță sau pe ăia cu MCV-ul?
Când premierul unei țări îmi spune că nu mai avem democrația în țara pe care el o conduce cum îl duce capul, și o zice pentru că Justiția îi ia familia și prietenii la anchetă pentru bănuite infracțiuni economice, nu politice, atunci ce să mai zici? Iar când te duci pe firul logic și vezi că același Ponta e supărat că DNA lucrează prea energic, iar Merkel e fericită tocmai pentru lucrurile stau așa în România, eu, odihnitul, în cine să am încredere? Pe cine să cred? Pe Ponta, că nu mai avem democrație, sau pe olandezul care laudă acești mici pași în revigorarea democrației?
Comentarii prin facebook