Sâmbăta Mare este ziua în care se fac ultimele pregătiri în bucătărie, se coc cozonacii și pasca Tot acum, se pregătesc hainele pe care le vom purta în noaptea de Înviere, dar și la masa din prima zi de Paște. Românii au o mulțime de tradiții și superstiții legate de această zi.
În Sâmbăta Mare, femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor şi fac ultimele retuşuri pentru hainele noi care vor fi purtate în zilele de Paşti. Se spune că femeile trebuie să aibă măcar o camaşă nouă, iar bărbaţii, măcar o pălărie. Acum se face pasca și se coc cozonacii, mai ales cei în forme pătrate, amintind de mormântul lui Iisus Cristos. Femeilor cărora le iese pasca frumoasă le va merge bine tot anul. Potrivit unor superstiții, se păstra o bucată din crucea de pe pască până în ziua de Sfântul Gheorghe, pentru a fi dată vacilor, drept apărare împotriva primejdiilor și ca semn de îmbelșugare. În unele zone din România, crucea de la pască se păstra tot anul, putând fi folosită pentru a alunga grindina care amenință viile și livezile. Tradiția spune că, în ultima zi a Postului Paștelui, femeia are cea mai mare putere din tot timpul anului. Numai atunci, ea poate să-și bată bărbatul, dar e mare păcat că nu-și dă seama câtă vlaga zace în ea, pentru că este prea ocupată cu bucătăreala.
Când se trag clopotele la slujba de Înviere, e bine să ții un fier între dinți, astfel încât să fii ferit de dureri de măsele întreg anul. Dacă te împiedici în drumul spre biserică, în noaptea de Înviere, îți va merge prost în tot restul anului. Dacă vrei să ți se îndeplinească dorințele, nu trebuie să dormi în noaptea de Sâmbăta Mare. De altfel, la fel ca și în seara de Sfântul Gheorghe, comorile lumești adânc îngropate sub pământ, stăpânite de Necuratul, se lasă întrevăzute, putând fi ghicite prin focurile magice care se aprind peste câmp. Cine le pândește cu stăruință și le descoperă nu mai are grija banilor tot restul vieții. Poate și din această cauză, în unele zone, nu se dormea până spre dimineața de duminică, făcându-se focuri în curți sau în apropierea bisericilor. Ouăle de Paște sau cojile acestora se lasă să plutească peste apele curgătoare, în așa fel încât să li se dea de știre și Blajinilor că a sosit Învierea sau ca să se poată înfrupta din ele toți cei care și-au dat duhul spânzurați sau înecați. Ouăle de Paște apără de ghinion, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. (sursa foto: http://delabogdana.wordpress.com)
Comentarii prin facebook