În ziua de 4 iulie 1954, la Berna, într-una dintre legendarele finale de campionat mondial, Germania fraților Walter învingea o extraordinară selecționată a Ungariei cu 3-2. Asta, după ce, în faza grupelor, maghiarii i-au învins pe nemți cu un neverosimil 8-3. „Panzerele” au fost ajutate în finală de o vreme foarte rea, cu ploaie și vânt, terenul greu fiind în defavoarea mult mai tehnicilor fotbaliști maghiari, conduși în teren de faimosul Ferenc Puskas. Ziarele germane recunoșteau acest ajutor divin, titrând a doua zi: „Dumnezeu a fost german!”.
România, 60 de ani mai târziu, 16 noiembrie 2014. După un sfert de veac de la Revoluție, românii au ieșit din nou pe străzi într-un număr incredibil de mare. Și au votat, nu atât pentru Klaus Iohannis, nu pentru ACL, PNL și PDL, cât împotriva unui sistem profund imoral, împotriva unei puteri discreționare, împotriva minciunii, mârlăniei, imposturii și ticăloșiei. Și asta, în pofida hoțiilor PSD-iste, a autocarelor și camioanelor care i-au transportat din nou la vot pe amărâții care și-au vândut votul pentru câțiva arginți. Însă „n-au putut ei fura cât au putut românii vota!”. Și au votat împotriva celei mai mizerabile campanii electorale din 1990 încoace. Și a mai fost ceva! Precum la Berna în 1954, vremea a fost foarte urâtă în România ceva mai retrogradă din exteriorul Carpaților și mult mai bună în România occidentalizată din Transilvania și Banat. Ca niciodată, bănățenii și ardelenii au ieșit la vot într-un număr mult mai mare decât moldovenii! Și au ieșit românii din Diaspora, care au dat semnalul și pentru frații lor din țară.
A fost una din acele zile astrale ale neamului românesc, cum puține au fost până acum, în care proverbiala mămăligă a explodat. Și a explodat în fața uneia dintre cele mai corupte puteri din istorie. Fără vărsare de sânge, fără morți și răniți, doar prin numărul lor mare, românii au învins impostura, și ticăloșia, aroganța și nesimțirea, care riscau să ne țină în întuneric penttru zece ani de acum încolo. Au câștigat normalitatea și bunul simț! „Există Dumnezeu!”, strigau românii în urmă cu 25 de ani. De această dată, Dumnezeu a fost român. Însă un Dumnezeu care nu are nicio legătură cu popii ortodocși care și-au uitat menirea lor pe pământ, făcând campanie pentru niște oameni fără nimic sfânt în ei. În frunte cu – nu mă feresc să spun – Preanesimțitul patriarh Daniel Ciobotea, care nici în ziua alegerilor n-a putut să stea deoparte.
Comentarii prin facebook