Într-un deceniu, UMT a trăit emoţiile primei participări în Liga I, dar şi gustul amar al desfiinţării. 13 iunie 2001 rămâne una dintre zilele frumoase ale fotbalului timişorean. UMT Timişoara învingea atunci în ultima etapă a ligii secunde cu 2-0 pe FC Bihor şi promova pentru prima dată în primul eşalon.
Conducătorii, antrenorii, jucătorii şi suporterii s-au aruncat în bazinele cu apă din incinta bazei sportive UMT, celebrând astfel o promovare la care, înaintea sezonului 2000-2001, puţini se aşteptau. Între timp, la doar zece ani de la acea mare performanţă, UMT a dispărut total de pe harta fotbalistică a României. Anul 2008 a fost fatal pentru „zebre”, după ce Mihai Olariu şi-a anunţat retragerea de la echipa timişoreană. Arhitectul promovării UMT-ului în Liga I a fost antrenorul Aurel Şunda, care a transferat la formaţia de la Gara Mică jucători cu experienţă ca Sorin Vlaicu, Ioan Almăjan, Adrian Săvoiu, Ritter sau Florin Călin. A fost anul în care prim-planul în fotbal nu a mai fost deţinut de Poli Timişoara, după foarte mulţi ani. Din păcate, după promovarea în primul eşalon, UMT nu a primit sprijinul scontat de la oficialităţile locale sau de la alţi investitori particulari. A urmat un sezon anevoios în eşalonul de elită, presărat cu nenumărate înfrângeri. Doar trei victorii şi şase remize au obţinut „zebrele” în Liga I, restul de 21 de jocuri însemnând tot atâtea înfrângeri. În acelaşi sezon însă, Poli Timişoara trăia cea mai neagră etapă a istoriei sale în eşalonul secund, după ce în cele 30 de jocuri a reuşit o singură victorie şi patru rezultate de egalitate. După acel sezon dezastruos (2001-2002), UMT revenea în Liga a II-a, cu o depunctare de zece puncte pentru neîndeplinirea baremului, iar Poli lua drumul celui de-al treilea eşalon. (sursa foto: http://gabrieltoth.blogspot.com)
Comentarii prin facebook