Echipa de baschet BC Timișoara a „reușit” de la distanță cel mai slab sezon din ultimii ani. A venit doar pe locul III în Cupa României, în condițiile în care Final Four-ul s-a jucat acasă, iar în campionat a ieșit chiar din prima confruntare din play-off, după un 0-3 fără apel în fața BCU Ploiești. E drept, a avut de înfruntat unul dintre cei mai grei adversari din play-off, dar cine e vinovat că a terminat sezonul regulat doar pe poziția a VI-a?
Poate că acest sezon complet ratat ar impune o analiză și a ceea ce se întâmplă în acest club, scăpat de mult timp din mîna autorităților. Nu de alta, dar el funcționează exclusiv pe bani publici. Or, dacă la fotbal, multă lume face scandal prin mediile virtuale vizavi de modul în care au fost cheltuiți banii publici, despre baschet nu prea s-a discutat. Poate și pentru faptul că echipa s-a putut lăuda cu câteva performanțe. E drept, fără niciun titlu cucerit, dar cu o Cupă a României. Culmea, câștigată într-o perioadă în care echipa era crud subfinanțată, cu jucători care se îndatorau pe la prieteni.
De altfel, înjurat de galerie la meciul care a adus Cupa României în 2010, fostul președinte al CJ Timiș, Constantin Ostaficiuc, a decis să finanțeze din banii instituției și baschetul, pe lângă fotbal. Astfel, clubul s-a putut bucura de un buget anual în jur de um milion de euro, poate cel mai mare din baschetul românesc. A fost momentul din care, amușinând banii, în interiorul, dar și în afara clubului, au început să apară tot felul de trepăduși cu pretenții de mari cunoscători ai fenomenului baschetbalistic. Unii având carnete de partid, alții având prieteni decizionali politic.
Cu mulți șefi și băgători de seamă în preajmă, echipa n-a mai atins performanța din trecut. În schimb, fiind bani publici aproape la discreție, a început o sarabandă a transferurilor de antrenori și jucători. Unii au fost dați afară, alții au venit. La bursa zvonurilor s-a vorbit că numărul mare de transferuri era legat direct de comisioanele încasate de unii și alții dintre trepădușii amintiți. Iar performanțele s-au lăsat mult așteptate.
În timp ce multe voci criticau finanțarea bugetară a fotbalului, și în perioada lui Marian Iancu, dar și a AC Poli, „băieții deștepți” de la baschet erau lăsați în plata Domnului, să-și facă în continuare mendrele. Ca exemplu, cealaltă echipă timișoreană de baschet, Timba, cu bani exclusiv privați, a avut o prestație bună în campionat, nu mult inferioară celei făcute de BC Timișoara. Cu toate că nu se dau mari „competenți” la baschet precum cei de la echipa fanion, responsabilii de la Timba știu măcar că banii privați se chivernisesc altfel, nu la mișto, precum cei publici.
Dacă se privește cu seriozitate problema, e momentul în care ar trebui făcută o analiză și la baschet. Și în mod cert ar trebui schimbate multe lucruri. Asta dacă se dorește performanță în viitor, în loc de actuala bălteală. În loc de concluzie, decât mii de cuvinte, mai la obiect pare să fi fost vorba unui spectator mucalit după ultimul meci cu CSU Ploiești: „S-au mai dus pe p… un milion de euro!”.
P.S. M-am ferit să dau vreun nume, deși sunt mulți care ar trebui trași la răspundere. Însă țin să menționez că cele de mai sus nu se referă și la viceprimarul Dan Diaconu, proaspăt președinte al clubului, prea nou ca să pătrundă ce se întâmplă acolo și apoi să se și bată cu morile de vânt din interior.
Comentarii prin facebook