Deputatul Adrian Diaconu (PP-DD): „Ca sa devii un nume in parlament trebuie sa ai noroc”

Deputatul Adrian Diaconu, președintele PP-DD, nu este nici omul lui Gheorghe Ciobanu, nici al lui Constantin Ostaficiuc. E în plină campanie de întărire a partidului și recunoaște că ar fi preferat să rămână acasă, în loc să stea patru zile pe săptămână în București. Condiția e să fi fost vicepreședinte al consiliului județean. Și apropo de administrația locală, Diaconu e convins că primarul Nicolae Robu nu e chiar așa expert cum se crede.

Veţi începe o campanie de schimbare a viceprimarilor USL cu cei ai PDL şi PP-DD?
Nu neapărat. Eu vreau să creştem ca partid, nu să schimb viceprimarii USL sau PDL. Vreau să am mai mulţi viceprimari. Ne vom aşeza la masă şi vom discuta. Pe mine mă interesează doar cum să fac să-mi maximizez şansele. Sunt unele discuţii pe care le am cu USL şi altele cu PDL. Sunt foarte multe localităţi unde există primar şi viceprimar USL sau, din contra, primar şi viceprimar PDL, dar noi putem să înclinăm balanţa şi să schimbăm cu unii sau cu alţii viceprimarul.

Aţi discutat cu Ostaficiuc sau Popoviciu pe marginea acestui subiect?
Nu, nu. Au venit întrebări sau tatonări de la oameni din eşalonul doi. Nu vreau însă să vorbim doar ca să ne aflăm în treabă. Trebuie vorbit serios şi punctual. Am avut discuţii, vă spun sincer, şi cu domnul Sămărtinean şi cu Alin Popoviciu, aşteptam şi un semn de la Constantin Ostaficiuc, dar am înţeles că acum are probleme cu veştile care trebuie să-i vină de la ANI, veşti care cu siguranţă îi vor marca viitorul politic.

Pe cealaltă parte aţi discutat şi cu Titu Bojin?
Da, am discutat şi cu Titu Bojin. A fost o discuţie foarte scurtă, era prins cu dezbaterea cu regionalizarea şi descentralizarea. Nu am stabilit nimic. Aş vrea ca înainte de vacanţa parlamentară să am însă câţiva paşi făcuţi în această direcţie.

Câţi viceprimari vizaţi?
Am cinci acum şi sper să am zece. Dar asta nu este prea bine pentru negocieri. Sunt cam 20 de localităţi unde ne putem juca cartea, dar nu sunt absurd, nu în toate am oameni care să mă ajute să cresc ca vizibilitate în localităţile respective. S-ar putea să pierd mai mult doar dacă îmi fac o ambiţie de a pune un viceprimar într-o anume localitate.

V-au mai plecat oameni după alegeri? Mă rerefer la primari, viceprimari, oameni din primul eşalon…
Nu ne-au plecat oameni din Timiş. Există, ca peste tot, nu o frustrare, o nemulţumire de ritmul în care se desfăşoară anumite lucruri. Sunt mulţi oameni noi în politică, care nu realizează că lucrurile au nevoie de un anumit timp pentru a se realiza. Mai ales că noi suntem un partid de opoziţie, în condiţia în care puterea este covârşitoare. Orice negociere politică este exclusă, nu au practic nevoie de noi, doar când când este nevoie de majorităţi calificate.

Unul dintre oamenii importanţi din PP-DD Timiş, senatorul Iovescu, se pocăieşte la sfârşitul lunii. Ce părere aveţi?
Eu ştiam că este un bun creştin, nu credeam că nu este încă baptist, pentru că se comporta ca atare. I-am cunoscut această latură a credinţei şi o respect. Nu am nicio temere că va fi deturnat din acest partid de oficializarea credinţei.

V-aţi acomodat cu statutul de deputat? Se spune că în parlament există un cerc închis în care nu poţi intra atât de uşor…
Este adevărat, este un cerc închis. Am constatat că a fi deputat este o meserie. Te duci acolo şi o înveţi la locul de muncă. E cumva ca în armată. Există bibanii şi există veteranii. Se vede după siguranţa cu care se mişcă printre proceduri un parlamentar care cunoaşte toate chichiţele. Eu am fost forţat să ies în faţă. Am fost ales vicelider al grupului parlamentar şi din această poziţie a trebuit să mă implic. Încet-încet, am început să devin un reper şi să nu mai fiu un număr de legitimaţie. Eu zic că m-am adaptat şi încet-încet am devenit un nume pentru ceilalţi colegi.

Sunteţi mai mult timp la Bucureşti decât la Timişoara. Ce spune soţia, ce spun copiii?
A fost o decizie luată împreună. Dacă premizele iniţiale se potriveau şi USL rămânea sub 50%, existau şanse foarte mari ca partidul nostru să aibă un vicepreşedinte la Consiliul Judeţean Timiş şi chiar un viceprimar. În aceste condiţii, dacă îmi revenea funcţia de vicepreşedinte la CJ, rămâneam acasă şi familia poate era mai mulţumită. Îmi puteam conduce partidul şi puteam conserva sau întreţine o notorietate care să mă ajute în viitoarea campanie. Aşa însă am fost nevoit să candidez la parlamentare. Am discutat cu familia şi le-am explicat că patru zile pe săptămână voi fi la Bucureşti, iar celelalte trei, în care sunt aici, nu toate vor fi ale familiei. M-au înţeles.

Şi copiii v-au înţeles?
Problema este că pe toţi cei trei copii ai mei i-am prins în perioade ale copilăriei foarte importante, când prezenţa mea ar fi necesară. Băiatul cel mare este în clasa a IX-a, fata acum are examen de capacitate, iar fetiţa cea mică are cinci ani. Toţi trei au probleme specific vârstei şi sprijinul şi sfaturile mele ar fi necesare. Încerc să-l suplinesc, mă ajută şi Ava (n.r. – Ava Diaconu, soţia deputatului PP-DD).

Am înţeles bine, aţi fi preferat un post de vicepreşedinte la judeţ decât unul de deputat?
Dacă stăm şi judecăm la rece, da. Din poziţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, prin fişa postului, aveam legături cu primarii, cu toate autorităţile locale şi puteam să fac cumva să îmi ajut organizaţiile din localităţi printr-o susţinere de la faţa locului. Vă spun acum cu cea mai mare sinceritate. Parlamentari suntem 412, ca să devii un nume trebuie să ai noroc. Eu am avut acest noroc, dar a fost conjunctural. E o paralelă, deşi nu mă priveşte, eu nu aş fi făcut acelaşi lucru dacă eram în locul lui Sorin Grindeanu, care a lăsat postul sigur de viceprimar pentru un post de parlamentar. Ca importanţă şi notorietate, eu spun că este un pas înapoi.

Cum îl vedeţi pe primarul Nicolae Robu la un an de mandat? Şi-a îndeplinit promisiunile?
Eee… promisiunile de campanie sunt promisiuni de campanie. Toţi le cunoaştem, nu toate sunt de îndeplinit, nu pentru toate sunt bani, unele vor rămâne mereu la stadiul de proiect. Cred că domnul primar nu a făcut bine până acum că a sărit în cealaltă extremă raportat la domnul Ciuhandu. Ciuhandu se remarca prin absenţa din viaţa publică, din media, avea purtător de cuvânt şi viceprimar care vorbeau în locul lui. Domnul Robu greşeşte prin faptul că vrea să se reprezinte mereu singur. Nu poţi să fii atât de multidisciplinar expert. Cunosc foarte puţini oameni care au această calitate, iar domnul Robu nu este printre ei. Pe multe probleme pe care nu le stăpâneşte ar fi trebuit să-i lase pe alţii să vorbească, unele subiecte chiar erau delicate.

La ce vă referiţi?
Cel puţin la problema palmierilor. Toate au fost cu scandal. De la Agathon, la Piedone şi la Mazăre, toate au fost cu scandal. Poate că un om din presă putea gestiona mai bine problema. Poate o putea prezenta ca o donaţie, ca o sponsorizare. Nu că ar fi fost o mare sumă alocată palmierilor, dar nu cred să fi trecut printr-o hotărâre de consiliu local, cum era firesc. Până la urmă e vorba de cheltuirea banului public.

Se spune despre dumneavoastră că sunteți omul lui Ghiță Ciobanu, încă din perioada în care acesta era în PDL. Cât adevăr este aici?
(Zâmbeşte) Dacă vă uitaţi la începuturi, când am preluat organizaţia judeţeană PP-DD, s-a spus că sunt omul lui Ostaficiuc, s-au spus multe…

Dar îl cunoașteți pe Ciobanu, sunteți prieten cu el?
Da, sunt prieten cu Ghiţă Ciobanu. La fel de prieten sunt însă şi cu Sorin Grindeanu. M-am împrietenit cu toţi. Am anumite recunoştinţe pentru unele sfaturi. Ca să pot umbla pe holurile parlamentului am avut nevoie să întreb în stânga sau în dreapta. Dânsul a fost unul dintre cei care m-au îndrumat pe acolo, dar nu atât încât să am o lesă pe mine din partea lui. Sunt oameni pe care îi respect. În viaţă le poţi mulţumi unora care îţi deschid o uşă, dar dacă tu ţii acea uşă deschisă în continuare, până la urmă este meritul tău şi recunoştinţa se termină acolo.

Nu ați fost prezent la o discuție restrânsă la Hotel Delpack, prin iarnă, în care s-a pus problema numirii unui șef la Finanțe?
Şef la Finanţe? Nu. În cadrul unor discuţii referitoare la sprijinul pe care noi l-am putea da în constituirea unor consilii locale şi a consiliului judeţean am avut nişte discuţii informale… printre unele solicitări erau şi unele posturi în deconcentrate. Cumva am revendicat şi Finanţele, în condiţiile în care, dacă aş fi obţinut postul, l-aş fi păstrat în funcţie pe fostul director, care era un bun profesionist şi cu care eram în foarte bune relaţii. Nu a fost să fie… Poate sunt îndreptăţit să fiu supărat, (râde) dar nici oamenii cu care am purtat aceste discuţii nu au toată puterea, trebuiau la rândul lor să ceară acorduri.

Cum comentați scandalul de șantaj de la Antene?
Măi, oameni buni… Mie îmi pare rău că nu ne uităm în alte state care încearcă să susţină presa. Ar trebui ca dumneavoastră din presă să ne spuneţi de ce aveţi nevoie să deveniţi independenţi financiar. Toată lumea ştie că acel trust este făcut cu scopul de a sprijini politic partidul omolog. Ştim cu toţii ce înseamnă Partidul Conservator, ştim cu toţii ce înseamnă trustul Dan Voiculescu. Pe mine mă miră că s-a întâmplat aşa târziu. Era firesc ca odată cineva să ajungă la limita răbdării şi să vorbească.

Seamănă acest scandal cu cel în care a fost implicat și Dan Diaconescu?
Nu sunt familiarizat. Acest scandal a fost la scară mult mai mică. Era o persoană care avea o agendă personală, nu a unui trust, nu a lui Diaconescu. Avea agenda personală şi îşi consolida finanţele lui, nu avea depeşă din partea trustului să facă aşa ceva. La Antene se dădea raportul clar pe etape.

Ce mai face Maria Barna? Dar Marius Dugulescu?
Maria Barna susţine în continuare grupul nostru parlamentar, în calitate de specialist pe probleme de finanţe şi de protecţie socială. Ea este angajata grupului nostru în cadrul Camerei Deputaţilor la Comisia de protecţie socială. De Marius Dugulescu ştiam ultima dată că era în America. Ştiu că s-a întors la activitatea pe care o are dânsul, de mecenat în susţinerea nevoiaşilor. Nu am mai vorbit cu el decât o dată, cu aproximativ o lună după alegeri. Recunosc că e şi vina mea că nu m-am mai interesat de el, dar acum că mi-aţi reamintit o să îl caut.

V-a cerut ceva funcţii după alegeri?
Nu mi-a cerut nimic. Ştiu că era puţin supărat după alegeri. El merită să primească o funcţie. Una este însă să meriţi, alta e să şi îţi doreşti. Dacă îşi doreşte, îl voi coopta în conducerea partidului.