Nu stiu cine este acel Costica din primul comentariu, dar este foarte urat ce a scris. Nu pot fi de acord cu asa ceva. Nu pot sa uit ca in campania de parlamentare am colaborat foarte bine cu domnul Mardari, dar el a ales un alt drum, acela de detasare totala de presedintele Vadim (cel care l-a facut parlamentar, cel care nu mai departe de 3-4 luni in urma ii publica 4 articole in Ziarul Tricolorul la rubrica Editorial, adica la loc de cinste). Cu asa ceva nu pot fi de acord. Daca ramanea de partea buna a baricadei, adica langa adevaratul PRM si presedintele acestuia (tocmai reconfirmat in congresul din 20 iulie de la Bucuresti de cca. 1300 participanti), probabil ca tot singur ar fi candidat, pentru ca mi-am dat seama cu cata ardoare isi dorea acea functie si probabil l-as fi lasat sa-si indeplineasca visul. In orice caz, pentru spalarea imaginii presedintelui Vadim in cadrul filialei Timis, care am inteles ca a fost serios patata in cadrul „Conferintei Judetene”, trebuie sa-i dau cuvantul chiar presedintelui Vadim:
La ora nouă L-au urcat pe cruce
la ora trei a prânzului S-a stins
femeile plângeau să se usuce
când sufletul spre slavă s-a desprins
Nu cred că ştiţi, dar îngerii filmară
întreaga săptămână de dureri
icoanele sunt fotograma clară
a filmului păstrat acum în cer
Azi Tatăl m-a chemat să mi-L arate
la Presa de Ulei, în Ghetsimani
oh, cât de vii sunt patimile toate
deşi trecut-au 2000 de ani!
Intrăm în Sala Gazzit, la sinedrii
apoi urcăm Golgota printre spini
furtuni de păsări se rotesc prin cedri
o larmă surdă fierbe sub măslini
Întâiul cui străpunge palma dreaptă
şi osul fraged crapă ca un crin
dar Mieluşeaua ştie ce-o aşteaptă
din gura Sa n-auzi nici un suspin
Înalţă unii crucea cu odgoane
ca pe-un catarg al navei creştineşti
Pillat îşi spală mîinile romane
parc-ar ploua cu pâine şi cu peşti
Întunecată-i bolta, fulgerează
trec în galop mari herghelii de cai
femeile cernite stau de pază
să-I fie mai uşor lui Adonai
Iisus zâmbeşte trist, Îi este sete
iar straja de-i zicea quaternion
în suliţi Îi înalţă un burete
plin de oţet şi apă din Hebron
Înmărmurit privesc aceste scene
le frunzăresc din nou, ca un ateu
şi-n rîndul gloatei iscariotene
ce văd acolo, Doamne? Sunt chiar eu!
La rădăcina crucii sângerate
cu piatra-n mână şi ocara-n glas
înveşmântat în falduri de păcate
eu stau cu toţi tâlharii la taifas
L-am biciuit, I-am pus pe frunte spinii
întâiul cui tot eu l-am detunat
la gropile cu lei am dat creştinii
şi sfintele basilici le-am prădat
Aflat mereu în fruntea prigonirii
am fost acolo când L-au răstignit
dar cu un strigăt peste legea firii
El ne-a iertat pe toţi când a murit
El ne-a iertat atunci, şi ne mai iartă
în fiecare zi, din veac în veac
împărtăşim cu El aceeaşi soartă
Iisus, averea omului sărac…
Corneliu Vadim Tudor
Comentarii prin facebook