Primarul Nicolae Robu (PNL), drege și face. Traian Stoia, viceprimar PSD, face și drege. Rareori ambii edili dreg împreună, pentru ca apoi să și facă ceva ca o echipă, coerent, după presupuse discuții în cadrul executivului, cu armata de consilieri de-a dreapta și de-a stânga fiecăruia. De multe ori ai impresia că oamenii ăștia nu se văd. Ba chiar că nu se cunosc, că nu au numărul de telefon al ăluilalt, ca să vorbească înainte de a se face de rahat unul pe altul. Ce ședințe operative, ce sfat de taină, că ăstora trebuie să le arăți pe holuri că ăla chel și bătrân e Stoia, iar ăla pletos, frumos, la o vârstă și el, e Robu!
Când pesedistul vrea terase în parcuri, dă pe goarna presei că treaba e ca și făcută, apoi vine liberalul să anunțe că treaba se mai adulmecă, că nu e așa cum zice moș Stoia. Apoi vine viceprimarul să anunțe parcări cu firme gata să decarteze banul, dar nu vorbește cu primarul să adopte o poziție comună, nu, da’ de unde! Ca-n filme, ping-pongul ăsta te ține cu sufletul la gură după ce afli că primarului îi e frică să semneze ceva nu prea cușer, adică fără licitație, în problema parcărilor. Liceul de artă mutat? Comasări în școli? Ba nu, ba da. Dar ce ne facem când moșu’ vrea disciplină și liniște în zona cluburilor de noapte? O dă eroic pe toate canalele media, pentru ca apoi, de pe plajă, edilul șef să întoarcă decizia, bărbătește, ce naiba!
Astea sunt numai câteva exemple, dar relația tensionată între cei doi ține mai degrabă de niște strategii politice decât de cât de senil ar fi unul sau celălalt. Moș Stoia se și vede primar peste patru ani, chiar dacă din partea PSD același sentiment îl trăiește și Sorin Grindeanu. Care Sorin Grindeanu, fost viceprimar, și el practică același sport în relația cu șeful municipalității, chit că alegerile locale vin de abia peste trei ani. Însă cineva trebuie de pe acum să le zică oamenilor că Nicolae Robu nu este tocmai bun, deși a fost susținut orbește de o ditamai alianță. Căci nu poți veni prin 2015 să spui asta fără să te faci și tu de cacao în fața alegătorului.
La fel face și ministrul PC Maria Grapini. Vin alegerile europarlamentare și partidul TV are nevoie de o identitate, să-l aleagă și pe el 1,37% din cei 19% care se vor duce la vot. Grapini ce face? Nu ia telefonul să-l sune pe Frunzăverde de la Caraș în problema dezastrului de la Herculane, ci vorbește la presă, să audă tot poporul ce aprigă e duduia și partidul ce a dăruit-o patriei. Partea bună în toată „cearta” asta e că mai avem și noi opoziție în timp ce adevărata opoziție are treabă cu un canibalism de dreapta demn de niște cauze mai bune.
Poate vă întrebați ce discută liderii USL Timiș, aleșii alianței, în consiliile politice periodice. Nu vă întrebați, știu, dar să nu aveți cumva impresia că stau cu iataganele pe masă, cu Stoia, Grindeanu și Robu ca cocoșii, gata să se rupă în bucăți. Nici vorbă. Beau o cafă, o oranjadă neacidulată, constată că pot conta pe amiciția celuilalt și pleacă liniștiți să se certe spre deliciul presei.
Comentarii prin facebook