Ajung, câteodată, seara acasă foarte obosit și, după ce fac un duș, intru în pat. Încerc să mă liniștesc și să adorm. Mâine e o altă zi și am alți pacienți și alte tratamente dificile. Trebuie să mă odihnesc ca să pot fi în forma fizică și intelectuală maximă. Totuși, în mintea mea se succed rapid evenimentele zilei de astăzi.
1 – Implanturile cu sinuslift – pacienta nu avea suficient os și nu dorea să șlefuiască doi dinți sănătoși. Soluția era implantul dentar. Minunat, dar nu are suficient os! Este necesară o interventie de sinuslift. Destul de simplu de spus, dar greu de făcut, mai ales când întâi trebuie să-i explic ce înseamnă această intervenție, să-mi iau toate măsurile de siguranță (radiografii, CT, examinări, măsurători) și să planific exact ce trebuie făcut la aceastaă intervenție pentru ca peste 4-6 luni dintele final ce se pune pe implant s-o mulțumească deplin.
2 – Plomba aia de la dintele din față – extrem de important, mai ales că se vede, e în față. Așa că trebuie să fie impecabil. Doar că dinții au pete, fisuri și anatomie complexă. Pacientul dorește cel mai bun rezultat și nu este ușor să replici culoarea naturală, translucentă, textura. Apoi este sau nu „înaltă” plomba, e fină sau aspră când o atinge cu limba, întrebările legate de rezistență, cum se vede la lumina soarelui și la lumina din club, ce are voie sa mănânce și ce nu…
3 – Tratamentul de canal – un singur canal, o rădăcina, un canal lung, drept și larg. Pare simplu la prima vedere, doar că apexul este și el foarte larg și comunică cu sinusul. Atenție sporită la irigări, atenție la preparare. Să nu intre hipoclorit în sinus, să nu forțăm apexul, să fie uscat, să fie obturat tridimensional la o precizie referitoare la lungime de 0,1 mm, la o precizie legată de diametrul apexului de 0,05 mm și o conicitate controlabilă. Apoi pivotul de fibră de sticlă și urmează coronița.
4 – Consultația – își dorește un zâmbet perfect. Și eu la fel, doar că, din păcate, trebuie s-o dezamăgesc, nu poate obține ceea ce dorește în timpul pe care îl dorește. Nu este posibil din punct de vedere medical și nu este etic să-i promit ceea ce nu se poate. Așa că mă văd nevoit să-i spun că nu se poate și visul ei se destramă și… plânge. Îmi pare rău… Vreau să te ajut, dar doar dacă îți fac bine, nu pot să-și fac rău, sunt medic.
5 – Proba unei lucrări – dau jos lucrarea provizorie (nu e ok să las pacientul fără dinți cât timp tehnicianul lucrează la cei definitivi) și fac proba. Urmăresc adaptarea la bot, ocluzia, formă, culoare, vorbesc cu pacientul și îi explic de ce e așa ascuțit, de ce nu e mai lung sau mai lat. Alegem să modificăm poziția unui incisiv și îi transmit acest fapt tehnicianului. Mă asigur că lucrarea va fi gata la timp și pacientul va fi mulțumit.
Ajung acasă și îmi dau seama că asta a fost partea ușoară. Nu e ușor nici să execuți o obturație, un tratament de canal corect sau să pui un implant, dar partea cu adevărat dificilă este să fii acolo, trup și suflet lângă pacient, să-l susții, să-l ajuți, să-i răspunzi, să te pui în locul lui și… să-ți asumi responsabilitatea actului medical. Pentru mine, asta înseamnă să fii medic!
Sunt mulțumit, oftez și… s-a făcut dimineață!
E o nouă zi!
Comentarii prin facebook