Dacă era Pițurcă antrenor la Poli într-un meci de toată plictiseala cu Gaz Metan Mediaș, aș fi spus că lucrurile sunt pe făgașul normal. Nu puteai să spui nimic. Am controlat jocul? L-am controlat? A cui a fost posesia? A noastră, ce naiba! Scorul? Evident pozitiv. Numai bun să-ți pui întrebări, tu ca primar, presa și suporterii dezamăgiți, despre ce sula calului vrea finanțatorul ăsta public de la echipa asta! Ce vrea conducerea de la echipa tehnică și la ce ne folosește obiectivul ăsta axat pe salvarea de la retrogradare dacă distrugem spectacolul. Poli nu mai oferă spectacol în tribune din cu totul alte motive, dar și fără acele pricini sunt convins că astăzi stadionul ar fi fost din ce în ce mai gol. Cu excepția partidei cu Dinamo din prima etapă, celelalte șase victorii ale lui Poli au fost obținute la ciupeală, cu strategia milogului pusă în teren de doi antrenori ce-și ascund neputința în spatele subțirimii lotului.
Când primarul Nicolae Robu a spus că vom fi ce-am fost și mai mult decât atât, sunt convins că a fost luat de un avânt aproape electoral, la fel cum promitea că parlamentarii USL, cât mai mulți aleși USL, vor aduce investiții de la bugetul central pe Bega. Însă dincolo de acest îndemn mobilizator, ce avem, domnule primar? Dă vreun semn echipa asta că ar trage vreodată la locul doi sau la titlu, ca pe vremea BkP? I se pare cuiva că la club se mișcă ceva ca măcar lucrul ăsta să se petreacă în perspectiva a doi sau trei ani? Cu politica asta de transferuri, cu salariile oferite de Rosenblum, negociate ca să dovedească eficiența omului zgârcit, nu a performerului în sport? Dar mai grav, cu o mentalitate de echipă mică ce în timp record a făcut uitată munca la acest capitol depusă ani de zile când în Timișoara se făcea fotbal, e adevărat, pe datorie.
De aici și până la stadioane goale nu a mai fost decât un pas. Fără vreo șansă să se umple când tactica ta de joc e a scopului care scuză mijloacele. Poți să te încadrezi în obiectivul de a te plasa în primele nouă locuri, dar dacă îți umpli spectatorii de rahat în fața întregii țări cu mentalitatea lui „Dă-i și fugi” nu mi se pare că-ți oferă un motiv de mândrie ție, ca timișorean. La Mediaș am jucat mult mai mult antifotbal decât a făcut Neluțu Sabău la Donețk. Dar măcar acolo aveai o scuză. Diferența de valoare dintre Șahtior și Poli era și pe atunci imensă, iar acum e galactică. Însă să te umilești în halul ăsta la o echipă de nivelul tău, cum e Gaz Metan, mi se pare jenant. Să temporizezi jocul cu pase repetate la fundași, în speranța să scoți la joc o echipă aflată în inferioritate numerică mi se pare de tot caraghioslâcul, lecție numai bună de predat la școlile de antrenori.
Mari speranțe îmi pun din schimbarea politică din consiliul director al clubului. E adevărat, am pierdut un om important în conducere, „priceputul” Sorin Grindeanu. Dar n-are politicul ceva competent în schimb? Un sfat aș avea pentru domnul primar Robu. Să nu cumva să-l schimbe acum pe antrenorul Aurel Șunda. Că dumnealui e apreciat de PSD Timiș, din cu totul alte motive decât cele fotbalistice, și zău că n-ar fi bine să se interpreteze politic toată treaba asta. Apropos, antrenorii de fotbal pesediști cum văd problema taxelor? Ar rămâne la taxa unică sau ar prefera-o să fie progresivă?
Comentarii prin facebook