Ziua de Sâmedru, când intră căldura în pământ, a fost, în acest an, perfectă pentru drumeție. Au profitat de asta câteva mii de timișoreni, care au luat, din nou, drumul Româneștiului, unde a avut loc cel de-al treizecilea concert din peșteră. Alături de ei, singurul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, care și-a sărbătorit onomastica în… adâncurile pământului.
Cea de-a treizecea ediție a speo-concertului de la Românești a însemnat, de fapt, două concerte, ca s-ajungă pentru toată lumea. Peștera are capacitate limitată și, în anii trecuți, mulți n-au reușit să asiste la concert, deși au venit la ora anunțată de organizatori. Duminică au fost două reprezentații, de la ora 12, respectiv de la ora 14 și, cu puțină rigoare, lucrurile au fost mult mai așezate. „Avem patru dirijori, două concerte, nu știu cât public este, am văzut multă lume în poieniță… Doamne ajută că s-a oprit ploaia, e foarte greu, începe să devină tot mai greu, pentru că vă spuneam că începe să devină un fenomen deja social-cultural. Multă lume, multe autocare jos, sper să placă, e un alt program, unul nou, am vrut să sărbătorim într-adevăr această a 30-a ediție… Nu-mi vine să cred că din 1984 și până acum a trecut atâta timp”, spunea, înainte de primul acord al concertului, Ioan Coriolan Gârboni, directorul Filarmonicii „Banatului” și al FACT, fundația care organizează, de ani buni, evenimentul.
Anul acesta, în premieră, tavanul peșterii a fost luminat în culori diferite, astfel că atmosfera austeră și, pentru unii, claustrofobă s-a transformat într-una prietenoasă și, parcă, mai caldă decât în anii trecuți. Au fost patru dirijori: Raymond Janssen, din Olanda, și Peter Oschanitzky, Gheorghe Costin și Radu Popa, și patru soliști: sopranele Bianca Mihăescu și Alina Todea, respectiv tenorii Nicolae Hațegan și Mihai Șonea. În deschidere: uvertura din „Carmen”, de Bizet. S-a trecut la „O Sole Mio”, a venit apoi „Cavaleria ușoară” a lui Suppe, urmată de furia Reginei Nopții, din „Flautul fermecat”, de Mozart, și de o emoționantă „Ave Maria” de Schubert, în interpretarea Alinei Todea, și de „Nessun Dorma”, de Puccini. „This is My Song” – sau „Luminile orașului” – de Charlie Chaplin a fost urmat de „Valsul” lui Hopkins, orchestrat special pentru peșteră de Radu Popa, iar finalul a fost incendiar, cu „Radetzky Marș”, dirijat în… patru și aplaudat ritmat de toată lumea.
Publicul a fost de toate vârstele, de la copii de doi ani la seniori care s-au încumetat să urce cei cinci kilometri din sat până în peșteră. Unii au venit chiar și cu… cățeii! N-a lipsit, evident, doctorul Constantin Lupu, întâmpinat cu tradiționalele „urlete” de spectatorii stârniți de Ioan Gârboni. Dr. Lupu este cel care, în 1984, a avut ideea primului concert în peșteră, născut, spune el, dintr-un vis avut la vremea respectivă. Printre spectatori s-a numărat și Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut român, care a avut parte de o onomastică în premieră: în măruntaiele pământului, în Munții Poiana Ruscă. Intrarea a fost, la fel ca în fiecare an, liberă, asta în condițiile în care organizarea unui astfel de eveniment costă undeva între 7.000 și 10.000 de euro…
Invalid Displayed Gallery
Comentarii prin facebook