Filmulețul scos pe piață de Traian Băsescu cu Victor Ponta i-au atras premierului tot felul de calificative, de la pisicuț la mielușel. Personal, văzându-l așa ascultător și docil în fața lui Băsescu, dar extrem de viteaz în afara Palatului Cotroceni, și mai ales pe la televiziuni, Ponta mi-a amintit de un celebru personaj al literaturii române. Respectiv, de nemuritorul Ghiță Pristanda din „Scrisoarea pierdută” a lui Caragiale. Acel jandarm șmecher și ridicol, slugarnic cu stăpânii săi Nae Ipătescu și Coana Zoițica, „zmeu” cu restul lumii. Jandarmul mincinos, care nu se sfiește să-și mintă chiar stăpânul (precum Ponta) și chiar să-l fure la steaguri. Servilismul său plenar în fața stăpânilor este dublat însă de o nemărginită aroganță odată ieșit din casa lui Tipătescu. Oare cine face la fel, imediat ieșit din Palatul Cotroceni?
Guraliv, însă cu un vocabular destul de limitat, Pristanda repetă la infinit unele cuvinte: „curat…”. Cu un lexic puțin mai bogat decât al lui Pristanda, dar la fel de limbut, Ponta repetă la infinit unele lozinci („Băsescu e rău”). Și totuși, cât de umil și slugarnic ar fi, Ghiță Pristanda poate fi și trădător, neezitând să-l slujească și pe Nae Cațavencu, dacă acesta „se alege”. Ponta și-a „trădat” deja stăpânul. De fapt, nu e prima dată când trădează, el cu gura lui recunoscând că l-a „tradus” și pe Mircea Geoană. Cam asta e România la 25 de ani de la Revoluție! În pragul de a-l schimba pe Nae Tipătescu (la rândul lui un personaj deloc onorabil, însă destul de inteligent) cu sluga sa, Ghiță Pristanda!
Comentarii prin facebook