În timp ce politrucii din conducerea clubului (și mă refer în primul rând la cei neoficiali) au treburi „importante” de rezolvat, cum ar fi pe cine mai angajează să taie frunze la câini, cine vinde sucul pe stadion la de opt ori prețul și alte meschinării provinciale, echipa de fotbal se înfundă încet și sigur în subsolul clasamentului. Poli este singura echipă din campionat care n-a luat niciun punct în primele două etapte, nereușind în 180 de minute să înscrie măcar un gol. Îngrijorătoare nu sunt însă rezultatele echipei și faptul că n-a dat niciun gol până acum. Îngrijorător este jocul absolut anost, plictisitor, fără nici cea mai mică sclipire. Când joci bine, chiar dacă pierzi, ai speranțe pentru viitoarele partide, că norocul se poate întoarce. La Poli nu e cazul.
Cu toate că s-a vorbit ca obiectiv calificarea în play-off și cupele europene, Poli arată ca o echipă liliputană. La Cluj s-a văzut din primele minute că s-a mers la mica ciupeală: autobaza în fața porții și poate iese ceva pe contraatac. E adevărat, putea să iasă ceva la una din cele trei ratări avute între minutele 25 și 39. De fapt, după un prim joc cu Pandurii în care Poli n-a avut nicio ratare, în fine au venit și fazele periculoase de poartă. Din păcate, la Cluj, Poli a jucat cât de cât doar vreo 15 minute, adică perioada în care s-au consumat cele trei ratări.
Cert este că Poli n-are nicio idee de joc, totul e sub semnul improvizației și norocului. La mijloc nu se leagă absolut nimic, nu avem un jucător care să „vadă” jocul. Cel mai bine plătit jucător, cu salariu lunar de 7.000 de euro, dar și cel mai supraponderal, Zicu înoată pe teren, fiind sufocat și la propriu, și la figurat. Chit c-a primit responsabilitaea banderolei de căpitan. Echipa nu are nici joc, n-are nici determinare, nici condiție fizică. Adică zero peste tot
Că Poli e o achipă foarte mică s-a văzut cel mai bine după golul primit, când nu doar că n-am avut nicio ocazie, dar nu prea ne-am apropiat de poarta clujenilor. Care nici ei n-au jucat cine știe ce fotbal. Ceea ce demonstrează fără niciun echivoc impotența crasă a echipei lui Dan Alexa. Și încă o chestiune. E adevărat că golul primit a venit în urma unui fault în atac. Dar la modul în care a început repriza secundă, probabil CFR dădea și un gol „pe bune”. Și dacă am vorbit de gol, hai să recunoaștem că Pap are probabil o clasă peste portarul neamț adus cu surle și trâmbițe. Nu mai vorbesc de perspective, Pap având 21 de ani, iar Kirschstein, 35. Pentru Poli urmează alte două partide grele (dar care nu e grea?) cu Botoșaniul acasă și Dinamo în deplasare. Dacă și în aceste meciuri vor fi scoase tot atâtea puncte ca în primele două etape (zero!), probabil că cei din club ar trebui să-și îndrepte cu ochii și spre echipă și să caute un antrenor.
Comentarii prin facebook