Localele din vară au fost primele alegeri care au funcționat după o nouă lege. E vorba de un cadru de organizare a alegerilor și campaniilor electorale, finanțări plafonate pentru partide, dar și cu precizări clare despre ce e voie și ce nu e voie să dai cetățeanului de rând atunci când mergi la cules de voturi. Ideea nu a fost rea. Ceva-ceva s-a mai disciplinat în nebunia aia cu candidați ieșiți la cumpărături, dar nici prea multă liniște n-a fost parcă în regulă. România nu e Elveția, iar dacă nu cântă Puiu Codreanu la lansarea vreunui candidat, cu vin fiert și mititei moca, parcă nu sunt alegeri. Am fost tentați să zicem că pentru un vot mai corect e bine ce s-a întâmplat. Omul nu trebuie să voteze în funcție de ce muzică îi aduce aspirantul la o funcție publică, de meniul oferit și de cât de spirtoasă e băutura la paharul de plastic. Legiuitorul a mers mai departe și a socotit că nici măcar bannerele și o campanie agresivă de afișaj nu vor ajuta la informarea cetățeanului, căci informarea e de căpătâi, nu regia și marketingul firmelor de PR.
Numai că în timp ce milogul mai așteaptă și-acum să i se dea o fasole cu cârnăciori în fața căminului cultural, în Parlamentul României se dau piftii la greu. Zi de zi apar inițiative legislative de un populism cronic, de o nedreptate evidentă, cum a fost reconversia creditelor în franci elvețieni, „taxele Dragnea” mutate din stânga în dreapta, majorări salariale în segmentul public, inițiative votate cu un elan tembel de grupuri politice toxice care, pentru un scor bun în alegeri, ar pune pe butuci România și orice guvern postalegeri. Pomana electorală venită pe cale legislativă nu este de azi, de ieri, e adevărat. De când lumea, alegătorul cu doi neuroni (și chiar mai mulți), întregi categorii largi sociale, erau băgați sub hipnoză la adunările cetățenești de dinainte de ospățul cu cârnăciori. Tot este bine. Un pas înainte a fost făcut. Hipnoza a rămas, doar cârnăciorul nu mai este.
Nu mai sunt mititeii, nu mai vine lumea la adunările populare să primească șapcă și-un ulei cu PSD, geacă și-o clismă cu PDL, zacuscă cu PMP, pelerină și brichetă cu PNL. Nevenind lumea la fraiereală, manipularea nu mai are același efect. Tot este mai bine că nu dai votul pentru un simplu castron de ciorbă oferită de sub burtă de un baron local. Una e să te dea pe spate un astfel de politician prefăcut în piețe și oboare și alta este să ajungi votantul cuiva pentru ce se întâmplă în Parlament. Pentru asta măcar trebuie să știi să citești, să consumi la greu din principalul vector de îndobitocire a populației care a rămas televizorul, contracarat fără șanse de reușită (încă) de mediul online, într-o cu totul altă nișă electorală. Chiar așa, ce-ar fi făcut Nicușor Dan dacă nu exista internetul? Ar fi băgat un mic cu muștar în Filiași, la botul calului, încercând să convingă o babă PSD să nu mai meargă la ăi de fură?
Comentarii prin facebook