Reprezentanți ai Comisiei de la Veneția au venit să vadă ce? Ce nu știu deja paznicii independenței justiției din Uniunea Europeană și ar mai putea afla vizitându-l pe Tudorel Toader? Suntem atât de naivi să ne imaginăm că aceștia nu au aflat încă pe diferite canale diplomatice ce vor să facă oficialii români din mecanismul justiției? Evident că știu tot, iar în aceste zile doar se văd față în față oamenii Europei cu oamenii lui Dragnea. Să nu mai poată spune cineva la modul atât de ipocrit că Europa nu știe ce vrem noi, că noi vrem să aliniem legislația la standardele impuse de UE, iar niște veninoși din interior pun bețe în roatele guvernării PSD. Spuneam într-un material recent că e cazul ca Uniunea să intervină și să ne întrebe ce vrem. Dacă guvernanții spun că România vrea să se autodetermine, să fie independentă și suverană, păi atunci ne luăm adio și oficializăm asta în țară.
Cum facem așa ceva? Păi PSD va trebui să ceară un vot românilor pentru ieșirea din UE. Nu sunt ferm convins că participanții la mitingul împotriva abuzurilor și alții ca ei rămași acasă nu vor vota pentru Ro Exit. Poate vor vota și în favoarea unei apropieri de Moscova, nimic nu este exclus într-o masă de votanți predispusă la manipulare, cum este bazinul electoral al PSD. Dar măcar atunci vom ști cum stă treaba. Vor pesediștii să ieșim, OK, noi, ceilalți, măcar mai avem timp să plecăm din țară, lăsându-i pe „oamenii în alb” să muncească și să-și dea și pensii de la o bază contributivă tot mai slabă și instabilă. Nu vor, atunci să plece ei, oamenii lui Dragnea, ori să guverneze respectând normele de justiție, de civilizație, legislative ale uniunii din care faci parte. E simplu, acolo am ajuns. Ori ne dorim să fim europeni, ori să alunecăm ușor-ușor în sfera de interese a rușilor. Căci poveștile cu suveranitatea virilă a poporului român sunt chestiuni de-un comic absolut în actualele condiții geopolitice.
Mi-ar plăcea să asist la o discuție între „oamenii de la Veneția” și agenții PSD. Cum va decurge dialogul între acei profesioniști ai dreptului și Nicolicea, de exemplu. Sau cu fața aia buimacă a lui Iordache, mari juriști ai dreptului seral sau fără frecvență, doctori de Severin sau Craiova. Vor mai fi cozile astea de topor la fel de zeflemitoare precum în relația cu noi, alegătorii? Vor avea tupeul să le spună în față ălora că nu pricep mare lucru, că sunt intoxicați de oamenii lui Soros din România? Ne trebuie un moment de separare a apelor. Căci dacă ne pierdem în articole și nuanțe juridice, atunci slugile lui Dragnea vor zice tot timpul că au făcut bine, opoziția va contrazice, opinând că România e condusă dictatorial, iar Comisia de la Veneția nu va putea face naveta la București să vadă cine minte.
România are nevoie să se desprindă de șmecheria asta și să aleagă o cale. Pentru asta e nevoie de o reformă în administrație, în justiție, dacă tot s-au apucat de cea fiscală și-au lăsat-o baltă. Independența justiției nu trebuie judecată după cât de încălcată e astăzi, ci după predictibilitate. E rău să ne controleze astăzi ministrul instituțiile parchetului și plângem după numirile „independente” făcute de președinte, dar dacă la anul avem președinte pe Liviu Dragnea sau Gabriela Firea? Ce facem atunci? Va fi bine să numească ei procurorii? Nu, nu va fi și nici nu mai putem spune ceva, de vreme ce pentru asta am luptat ani de zile după „marțea neagră”. Vom sta mai liniștiți atunci dacă serviciile secrete botezate azi „Statul Paralel” vor avea șefi puși de un președinte dat de PSD în 2019, care să călărească, alături de Curtea Constituțională, un guvern și-un parlament anti-PSD rezultat după alegerile din 2020?
Curtea Constituțională. De ce am avea o a treia cameră a parlamentului, când referendumul lui Băsescu a acceptat un unicameral de 300 de aleși? Cu o cameră parlamentaro-constituțională mai politizată decât marea adunare națională de pe vremea lui Dej, nu vom avea justiție nici dacă Dragnea se duce azi la culcare pentru a se trezi peste un an președinte. Cu toții ne întrebăm cum facem asta, când primii pași în democrație i-am făcut în 30 de ani și tot n-am ajuns la un nivel în care să nu ne mai temem de reversibilitatea procesului. Evident că tot prin vot o vom face, în 2019 și, mai ales, în 2020.
P.S. Cât de prost le-a picat victoria Simonei Halep la concurență cu mitingul pesediștilor funcționali! Asta n-au mai putut-o controla.
Comentarii prin facebook