Eu nu am atâţia prieteni. Ne mai vedem la dezbatere pe vreo terasă, mai polemizăm pe tema Marian Iancu sau Gheorghe Ciuhandu, dar sute, mii de prieteni care să-mi spună ce să fac n-am. Ştiu, sunt sărac. Un om fără „prieteni” mulţi pe Facebook e un om vai de capul lui de sărac. Dacă aveam şi eu atâţia „amici” pe reţelele de socializare, aş fi aflat şi eu că 68% dintre ei sunt de acord să merg cu bicicleta pe trotuarele neamenajate încă de primărie, 21% nu sunt de acord, iar 11% le e totuna, adică li se rupe pe unde umblu eu cu bicicleta sau dacă dau maşinile peste mine. Dar pe Facebook se aranjează şi tot felul de contacte cu impact electoral. Mulţi politicieni şi-au făcut noi „prieteni” pe Internet, „amici” pe care îi întreabă tot felul de lucruri, unul mai interesant decât altul. Spre exemplu, senatorul Nicolae Robu, preşedintele PNL Timiş şi rector la Politehnică, are 5.000 de „prieteni” pe un cont şi alţi 1.000 pe alt cont, probabil mai exclusivist. E, aşa a aflat dl Robu de la 40 de „prieteni” că 75% dintre dânşii, adică 30, nu sunt de acord cu regionalizarea în forma propusă de Băsescu, 4.960 n-au nici o treabă cu fenomenul, iar zece bucăţi „prieteni” ar cam fi de acord cu ce propune PDL, fără ca asta să însemne automat că ar fi colegi de băută cu dl Traian. Nu, pur şi simplu, dl Robu nu-şi alege „prietenii” electronici pe considerente doctrinare, ci şi oameni care-i dau dreptate necondiţionat, dar şi dintre aceia care-i spun lucruri verde-n faţă, cum făcea „Dorin” cu deputatul Gheorghe Ciobanu pe vremea când nu exista Facebook.
Dar şi doamna Maria Grapini, preşedinta Partidului Conservator, filiala Timiş, are 2.300 de „prieteni” pe Facebook şi încă vreo 1.000 îşi aşteaptă rândul să fie recunoscuţi ca „prieteni” de d-na Grapini, care zice că nu-i va primi pe toţi până nu le vede faţa. N-am înţeles partea asta cu văzutul la faţă, dar este din ce în ce mai clar că „prietenii” de pe Facebook ai d-nei Grapini vor decide unde va candida candida doamnă de fier a politicii timişene. Dacă sondajele comandate de USL o vor plasa după Nicolae Robu şi Sorin Grideanu ca variantă pentru Primăria Timişoara, devine limpede că amicii de pe Facebook au stabilit, de fapt, că poziţia politică cea mai potrivită dumneaei ar fi în Parlamentul României, nu în locul lui Ciuhandu. La urma urmelor, pe Facebook, fiecare îşi poate realiza visele. Chiar şi dl Costel Roman de la „conservatori”, fost miliţian şi, conform presei, suspect într-un caz de braconaj, ar putea afla de la „prietenii” virtuali că el este cel mai potrivit pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. Chestiunea cu braconajul nefăcând decât să-l recomande pentru această funcţie ocupată demult de domnii Ilie Sârbu şi Dan Ioan Şipoş, suprinşi şi dânşii cu jeep-urile, armele şi cizmele murdare într-o perioadă de prohibiţie. Nicuşor Miuţ, ex-director Patrimoniu la Primăria Timişoara, poate tranşa problema cu DNA-ul tot pe Facebook, trebuie doar să le arate procurorilor câţi „prieteni” vor ca el să fie anchetat, câţi nu vor şi câţi se tem despre ce va sifona în timpul interogatoriului. Mă gândesc că Facebook-ul ar putea să ţină loc şi de decizie de consiliu judeţean, dacă preşedintele Constantin Ostaficiuc şi-ar întreba „prietenii” dacă e bine sau rău că se preface că nu vede cum se petrec lucrurile în lăcaşurile de cultură din Bastionul Theresia. Despre buna dispoziţie, dansul, alcoolul şi muzica aleasă din centrul de pregătire tineret. Iar dacă „prietenii” răspund cu sinceritate, ce poţi să le faci? Eventual să le tai Internetul.
Comentarii prin facebook