În ciuda eforturilor disperate depuse de trustul TV al Prea-odiosului turnător Felix (cu toți saltimbancii din dotare scoși la înaintare) de-a aduce prinos de recunoștință Mult-iubitului premier Victor Ponta o calificare la Mondialele din Brazilia, echipa de fotbal a României a dat chix. Încă o dată! Mai trebuie să așteptăm cel puțin patru ani, pentru ca fotbalul românesc să fie prezent la un turneu mondial, ceee ce înseamnă două decenii de la ultima prezență, Franța 1998.
Dincolo de lozincile patriotarde dinainte de meci și frustrările de după, oare echipa de fotbal a României merita să meargă la Campionatul Mondial? Sau, într-un context mai larg, fotbalul românesc merita să fie prezent la Rio? Și asta, dincolo de aroganțele lui Pițurcă (chiar, oare cine o fi mai arogant, Victor P. sau Victor Viorel P.?) și neputințele fotbaliștilor. Probabil la Antene problema s-a tranșat foarte simplu, Traian Băsescu e vinovat pentru necalificare și trebuie făcută o comisie parlamentară care să-l ancheteze în acest sens.
La modul foarte serios însă, problema fotbalului românesc e mult mai complexă. Trebuie să recunoaștem că, deși a avut cel mai accesibil adversar la baraj, România a fost net inferioară Greciei, în cele două meciuri. Două jocuri în care n-am avut nicio ocazie clară de gol, iar cele două realizări au venit în urma unei mari greșeli a portarului advers plus un autogol. Din păcate, naționala lui „Piți ,lasă-ne!” este doar numai vârful de aisberg al unui fotbal bolnav până în măduva oaselor. Ce poți să spui despre fotbalul românesc? Că începe un campionat cu niște echipe, iar peste două etape apar alte echipe? E clar că nici în Angola nu se întâmplă așa ceva. Că avem o campioană, Steaua, care nu se știe când joacă pe bune și când jucătorii adverși fac mimă? Jucători adverși având cu contract cu soția antrenorului de la Steaua? Că multe jocuri sunt susceptibile să se fi jucat dinainte la casele de pariuri? Că nu se investește nimic la tineret și copii, deși primim bani de la UEFA și FIFA expres pentru acest lucru, bani care sunt deturnați ulterior? Or,fără infuzie la nivel juvenil, n-avem nicio șansă în viitor.
Fotbalul românesc este o necuprinsă mizerie. Merita el prezența la Mondiale, dincolo de dorințele a milioane de români? Ce să mai spui despre faptul că Pițurcă a fost numit la Națională, după cum recunoștea Mircea Sandu, pentru că are noroc? Chiar așa, ăsta e criteriul pentru un antrenor la o echipă națională!? Păi așa, data viitoare să aducă un specialist în practici Voodoo. Și să fim drepți, doar norocul ne-a adus și la baraj. Și la barbut, sau nu știu ce „sport” practică Pițurcă, poți să dai o dată 6-6, intră și a doua oară, iar în cazuri excepționale și a treia oară. Dar nu se poate la infinit. Era clar! Dacă e numai după noroc, Mircea Sandu trebuia să-l aducă pe Aurel Șunda la națională. Că și el a dat de câteva ori „6-6” la Poli!
Cum sună viitorul? La fel de urât, dacă nu și mai mult decât atât. La LPF, un „cooperatist” îmbătrânit în rele a fost înlocuit cu un alt „cooperatist” mai tânăr, care mai poate face mult rău. La FRF, se pregătește înlocuirea lui Sandu cu un fost mare fotbalist, ajuns din păcate valet al fraților Becali, care de peste 20 de ani reprezintă cancerul fotbalului românesc. Bașca, acum se pregătește și PSD să pună laba pe fotbal. Cum a mai făcut-o în perioada 2000-2004, când l-a și nenorocit. Dacă cu guvernarea ne-a lămurit că nu poate nimic, măcar în fotbal să-și arate mușchii și Ponta cu ai lui! (În paranteză fie spus, ca „antrenor” la guvern, Victor Ponta nu e cu nimic mai bun decât Victor Pițurcă la fotbal.) Apropo, și frații Becali au intrat în PSD! Și revin la întrebarea din titlu: meritam, să mergem la Mondiale? La rece vorbind, sigur nu!
Comentarii prin facebook