Doar câteva zile ne mai despart de primul tur al alegerilor prezidențiale. Alegeri care, așa cum era anticipat, vor propulsa în turul II tandemul Victor Ponta – Klaus Iohannis. Pe buletinele de vot vor apărea însă și alte 12 nume, astfel ca tot poporul să aibă o ofertă generoasă, de unde alege. Ce motive i-au împins în cursă pe cei mai mulți dintre ei e mai greu de înțeles.
Poți s-o înțelegi pe Elena Udrea că e garantată de Băsescu și vrea să-și consolideze partidul. Poți să-l înțelegi și pe Călin Popescu-Tăriceanu, girat de Victor Ponta, trimis în misiune pentru a mai sparge electoratul liberal. Și poate se alege și premier. În schimb, e greu de înțeles ce caută în luptă Monica Macovei, o persoană onestă pe fond, dar care nu va face decât să mai spargă electoratul de dreapta. În cazul lui Teodor Meleșcanu e clar că nu întotdeauna vârsta senectuții aduce cu ea mai multă înțelepciune. Alții vor probabil să fie cunoscuți și peste drum de blocul în cae stau sau sunt nostalgici după vremurile în care reușeau să prostească o bună parte din electorat. În rândurile care urmează, o să mă opresc așadar asupra acestor candidați de 1% și asupra proiectelor lor. Mă rog, e greu să spui proiecte la niște aberații.
Dan Diaconescu e foarte departe de vremea în care toată prostimea din țara asta stătea toată noapte de noapte cu ochii beliți la aventurile Elodiei sau la dansurile de buric din platou. Nemaiavând televiziune, nici șantajul nu mai e ce-a fost, deci nici banii. E drept, i-a fost închiriată pe timp de noapte televiziunea lui Ghiță, amicul lui Victor Ponta, dar e clar că nu mai poate nimic. Partidul i-a dispărut, iar țiganii, piticii porno și celelalte lighioane care populau OTV-ul s-au mutat pe la mai toate televiziunile. Așa că „domnul Dan” mai poate promite doar să-l aducă pe Prințul Charles prim-ministru. Dacă acesta refuză, e bun și Tony Blair! Altfel, clarvăzătoarea lui Berlusconi i-a spus c-o să fie președinte. Probabil în celula în care o să fie parcat, mai având recursul în dosarul în care a fost deja condamnat pentru șantaj.
Corneliu Vadim Tudor trăiește, la rândul lui, doar din amintiri și din gloria de acum 14 ani, când ajungea absolut surprinzător în turul II al alegerilor prezidențiale. Înainte de această campanie, „Tribunul” mai participa doar la emisiuni TV dedicate idioților, alături de Zăvoranca, Guță și alte exemplare ciudate. Și acum face ce-a făcut toată viața, înjurând în stânga și dreapta cu spume la gură. (Bine, veți spune că nu chiar toată viața, limba lui fiind extrem de catifelată pe bucile cuplului Ceaușescu.) Altfel, omul a căzut total sub influența lui „Napoleon”, „Mihai Viteazul”, „Alexandru Macedon” și alți colegi de salon.
William Brînză candidează acum pentru Partidul Ecologist Român, după ce a trrecut prin PRM și PDL. Cel mai important punct din programul lui electoral este înființarea mai multor fabrici de becuri ecologice, lucru ce ar duce la crearea de noi locuri de muncă. E pe bune, nu-i la mișto! Deci nu e mare brânză de capul lui. Poate ieșea mai bine în evidență dacă își spunea William Cheese.
La fel ca Vadim Tudor și Dan Diaconescu, Gheorghe Funar trăiește tot din amintiri. Port-drapel al naționalismului deșănțat de după Revoluție, Funar a avut trei mandate de primar al Clujului, din 1992 până în 2004. Perioadă în care a adus Caritas-ul la Cluj și a vopsit băncile din oraș în tricolor. În 1992 a candidat la președinție, fiind pe locul III cu zece procente. În această campanie s-a evidențiat doar prin faptul c-a văzut numai spioni printre contracandidați. Miza lui este acum să aibă mai multe procente decât fostul lui amic, Vadim Tudor, ajuns cel mai mare dușman.
Mirel Mircea Amariței conduce un așa-numit Partid Prodemo și cică e preocupat de studiul subconștientului. O scurtă perioadă de timp a fost secretar de stat propus de PSD în Ministerul de Interne condus de Dan Nica, în perioada guvernării PDL-PSD. Este urmărit penal în două dosare, pentru fapte făcute probabil conștient fiind. De programul lui pentru aceste alegeri n-a auzit nici dracu’!
Constantin Rotaru este candidat al Partidului Alianța Socialistă, formațiune pe care a fondat-o în anul 2003. În 2009 a candidat la președinție, obținând 0,4% din sufragii. Un an mai târziu, în 2010, a vrut să schimbe numele formațiunii sale în Partidul Comunist Român, dar Tribunalul București i-a respins cererea. În programul lui pentru aceste alegeri promite fiecărui român loc de muncă, o casă și acces gratuit la învățământ și sănătate. E clar, omul e dus…
Comentarii prin facebook