Că titlul de „Cetățean de onoare” al Timișoarei s-a demonetizat încă din timpul primarului Gheorghe Ciuhandu e un lucru arhi-cunoscut. Însă faptul că pe piață există o adevărată inflație de „cetățeni de onoare” e una. Iar să se ajungă până acolo încât consilierii locali să-și „onorifice” rudele, deja e cu totul alta. Că parcă acolo s-a ajuns. Precum la piață, onor aleșii locali încep să-și facă părinții, nevestele, soacrele, cumnații sau cumetrii „cetățeni de onoare” ai Timișorei. Îmi imaginez un dialog între doi consilieri.
„Auzi, colega, nu mai pot cu soacră-mea acasă. Ajută-mă s-o fac cetățean de onoare, ca să scap de gura ei!” „Bine, mă, te ajut, dar votează și tu pentru mine PUZ-ul ăla de zece etaje într-o zonă cu maximum două permise!” „Sigur, nicio problemă. Ce nu fac eu pentru soacră-mea?!” „Și mai e o problemă. Pe soacră-ta n-o știe nici dracu’. Leag-o și tu de o personalitate a Timișoarei, nu știu, vezi tu, un Johnny Weissmuller, pune-i pe aceeași listă și adună câteva semnături. Păcat, l-ai ratat pe Illy, care a luat luna trecută. Puteai s-o legi pe soacră-ta de numele lui. Aveai și un motiv. Spuneai că ea bea numai cafea Illy și rezolvai problema.” „OK, merci, las’ că găsesc eu ceva. Salut!”
Acest dialog nu este cu totul imaginar și, schimbat pe ici-colo, are o legătură cu realitatea. Și avem un exemplu clar. Consilierul Bogdan Herzog, agent de influență al Moscovei, cunoscut fan al lui Vladimir Putin și colaborator al publicației KGB-iste „Vocea Rusiei”, vrea să-și facă tatăl decedat „cetățean de onoare” al Timișoarei. (Bun, tatăl nu-i vinovat pentru extremismul stângist al fiului, decât în cazul în care l-a educat în spiritul „comunismului luminat”). Marea golănie a acestei tărășenii este că „micul putinist” l-a legat pe tatăl său de personalitatea lui Oscar Berger. Așa s-au făcut și listele pentru promovarea hotărârii de consiliu local prin care Berger și Herzog ar trebui făcuți la pachet „cetățeni de onoare”. Voiai să semnezi pentru Berger, semnai automat și pentru Herzog, nu puteai altfel. Unii își mai aduc aminte.Voiai o carte bună de la librărie, trebuia să o iei la pachet cu vreo „operă” a Tovarășului. Voiai să te abonezi la Sportul, erai obligat să te abonezi și la Scînteia.
N-am absolut nimic cu regretatul Bogdan Herzog, nu l-am cunoscut, dar era normal ca un demers de acest gen să fie făcut doar pentru persoana sa. Ce legătură a existat între cei doi? N-au publicat împreună cărți, ca să nu poți să-i desparți. N-au fost împreună la mitingurile anti-FSN. Au jucat în filme total diferite. N-au fost, ca să zic așa, un Ilf și Petrov, unuia să-i dai un premiu, celuilalt nu. Oscar Berger a fost un democrat autentic, a luptat împotriva instaurării neocomunismului, a finanțat din buzunarele sale o publicație fanion a Timișoarei. În acest timp, Herzog – o fi fost bun profesionist – a condus radioul public din Timișoara într-o perioadă în care puterea neocomunistă își punea oameni la toate butoanele media de stat. În referatul de susținere al lui Herzog sr. – în care textul este identic cu cel al necrologului Ligii Bănățene (președinte Bogan Herzog jr.) – principalul argument pentru decernarea titlului este că regretatul a fost timp de trei ani redactor-șef la Radio Timișoara. Păi, pe acest principiu, Mișu Anghel ar trebui să primească vreo șase titluri, unul peste altul, după 16 ani în fruntea radioului!
Comentarii prin facebook