Suflet sensibil, primarul Nicolae Robu și-a postat pe Facebook, taman din Ibiza, o creație muzicală. Pe bune, fără niciun fel de ironie, melodia nu e rea, iar dacă o compari cu toate tâmpeniile pe care le auzi la radiourile comerciale, e chiar bună. Mai trebuie lucrat ceva pe piesă, are pasaje în care aceeași măsură se repetă la infinit – poate tribut plătit muzicii house și rave din cluburile ale cărui fan este – dar în rest e OK. Mai ales că e vorba de un muzician amator. Problema e că timișorenii așteaptă altceva de la Robu, nu un album, așa cum edilul a promis că va scoate. Nu cred că i-ar încânta nici măcar faptul că Robu ar putea ajunge cel mai bun muzician dintre primari. Sau cel mai bun primar dintre muzicieni.
Spirit renascentist, Robu a avut de ales dintre mai multe lucruri pe care le știa face: politică și muzică, fotbal și inginerie, administrație și poezie. (Nu amintesc de dorința de-a fi tractorist, fiindcă era prea mic pe atunci.) În final, a mers pe politică și administrație. Deși poate avea mai multă vocație de muzician. Dar asta este. Cinstit vorbind, ca primar, măcar dacă îl raportăm la ce a mai avut Timișoara post-decembristă (Ciuhandu, Oancea, Borha), nu poți să spui că ar fi chiar un eșec. Trebuie admis că în oraș se fac multe lucruri, e drept unele bune, altele mai puțin bune. Dar se fac! Chit că multe sunt realizate la mare plesneală, dând impresia unui haos. Nu există o rigoare, o linie clară. (Fie ea și melodică, dacă vreți!) Dacă am face o comparație cu diversele curente aristice, aș spune că prestația ca primar a lui Robu are o mare notă de dadaism. Sau punk în muzică…
>Lucrurile mi se par mult mai grave la politicianul Robu. De fapt, chiar el spunea că face administrație, nu politică, astfel că n-are de ce să se supere. Și are dreptate, politică nu face deloc. Dacă ar fi să compar iar cu diversele curente artistice sau genuri muzicale, aș spune că o face după ureche, lăutărește, ca să nu spun manelistic. Un fel de artă naivă, poezie populară, caracteristică autodidacților. Care le știu pe toate, fără să învețe de la alții sau să consulte cu altcineva.
Suntem la două luni și ceva până la niște alegeri capitale care pot fixa președintele României pentru un deceniu, iar în PNL Timiș se aud doar ritmuri de la Ibiza. Robu a crezut și la europarlamentare că e destul să se pună pe afișe și lumea o să dea buluc să voteze lista PNL. S-a văzut ce a ieșit, liberalii din Timiș luând cel mai slab scor din istoria post-decembristă, mult mai mic și decât în „Duminica orbului”. La această oră, PNL ar trebui să aibă finalizate rețele electorale până în cel mai mic cătun și cea mai întunecată uliță din Ohaba Lungă. Nu mai vorbesc de cartierele Timișoarei. Evident că nimic din toate acestea nu e rezolvat. Probabil și în această campanie, Robu își va pune fața pe toate afișele lângă cea a lui Klaus Iohannis și… cam atât. În rest, el face muzică, motiv pentru unii să regrete faptul că nu și-a urmat această vocație, unde putea fi un profesionist, optând pentru politică, unde a rămas amator.
Comentarii prin facebook