De multe ori ierarhizăm diferite aspecte ale vieții noastre, obiecte, evenimente sau acțiuni. Este în natura umană s-o facem. Ce este mai bun? Ce este mai important? Care este „cel mai cel”? Și în stomatologie ne punem de asemenea intrebarea: Care este actul medical în jurul căruia gravitează restul?
Să ne imaginăm că punem această întrebare unui profilaxist. Cu siguranță, răspunsul va fi „profilaxia”, deoarece nimic nu este mai important decât să previi. Să-l întrebăm pe chirurg și va răspunde „chirurgia”, deoarece operează cancere, elimină infecții și salvează vieți. Ne îndreptăm atenția spre endodont și va spune că în stomatologie nimic nu e mai important decât endodonția, deoarece el salvează dinții, nu îi extrage. Ortodonția îi aliniază și îi echilibrează, implantologia aduce un plus de suport și dă naștere unor dinți artificiali asemănători celor naturali, creează, iar protetica rezolvă cu siguranță (dacă întrebăm un protetician) cel mai important aspect din stomatologie. Fiecare specialist pe care îl întrebăm va răspunde că specialitatea lui este, cu certitudine, cea mai importantă. A studiat mulți ani, are multe cazuri rezolvate, pacienți recunoscători și este mândru că a putut să-și pună meseria în slujba atâtor oameni. Dar cum se poate ca toți să aibă dreptate? Sau cine greșește?
Să ne imaginăm o orchestră. Violonistul va spune că vioara este cel mai nobil instrument. Întrebăm mai departe și aflăm că pianul este cel mai important, apoi că nu e așa, ci că pe primul loc este clarinetul, sau toba, sau… poate flautul, minunatul flaut. Cine are dreptate? Care este cel mai important instrument, fără de care simfonia nu ar fi ceea ce este?
În ambele cazuri am omis ceva: armonia! Pentru că fără armonie ar fi o harababură în care fiecare cântă în ritmul său, partitura sa, începe când vrea și termină unde vrea. Fără armonie ar fi un haos din care nu va ieși niciodată o simfonie. Pentru a fi armonie este nevoie de profesioniști care să mânuiască instrumentele pe care le-au ales, profesioniști cu experiență care să știe exact ce au de făcut. Dar, pentru a fi armonie, este mai ales nevoie de un dirijor! Fără dirijor nu e armonie, fără armonie nu e simfonie! Revenind la dinții noștri, să căutăm „dirijorul”… Când îl vom găsi, vom avea armonie și vom avea și „simfonie”!
Comentarii prin facebook