Despre polemica dintre niște populiști mai mici și niște populiști mai mari, pesediștii și liberalii, pe tema majorărilor salariale la bugetari am mai scris. Habar n-am dacă populiștii aia mai mici chiar tremurau pentru sănătatea echilibrului macroeconomic al României sau, pur și simplu, le era ciudă că nu le-a venit lor ideea să majoreze salariile cu bancnote pe frunte, ca la lăutari, înainte de alegeri. La urma urmelor, populiștii mai mici și cei foarte mari au fost colegi și au învățat cum să manipuleze lumea pe vremea când erau sub aceeași construcție politică numită USL. Despre ce s-ar putea întâmpla în urma acestor majorări s-a tot vorbit și n-am avea confirmarea dacă nu lăsăm să se întâmple.
PSD spune că nu se întâmplă nimic dăunător economiei, că bani sunt din belșug și totul va fi OK. Liberalii și cei de la USR spun că, din contra, bugetul va exploda în inflație și curs valutar mai prost pentru leu astfel ca echilibrul să se regleze. E posibil și să nu se întâmple nimic. Legea să fie desființată de Curtea Constituțională, cum știa și inițiatorul, iar la anul toată lumea politică conducătoare să jelească că ei au vrut, dar populiștii mici și judecătorii CCR n-au fost de acord, ‘tu-le muma-n cur de tehnocrați, de iohanniși, isărești și sorosiști de la Comisia Europeană.
Un rău nu vine niciodată singur. Probabil că PSD va face viitorul guvern. Avem destui alegători care seamănă izbitor de tare cu o pasăre numită fazan. Iar dacă tot se va ajunge aici, tare mi-ar fi plăcut ca legea majorării salariilor și a taxelor tăiate să fie lăsate să treacă. Să nu le conteste nici guvernul Cioloș, nici Iohannis să nu le-ntoarcă, iar viitorul premier PSD să dea ce a promis bugetarilor. Da, bugetarilor. Toată România se învârte în jurul bugetarilor. Privații cu salarii mari nu sunt plânși de nimeni, ar fi indecent, deși, la cât muncesc și-și belesc sănătatea fizică și mentală, își merită tot banul. Dar pe ăialalți de se bucură de indexarea salariului minim pe economie toată clasa politică populistă îi lasă să se lupte de la anul cu devalorizarea amărâtei de leafă. Votantului bugetar nu-i va trece prin cap că actualul salariu va avea aceeași putere de cumpărare ca viitoarea leafă majorată de Dragnea, iar privatul pe butuci va trăi și mai prost la un curs de peste 5 lei pentru moneda europeană.
Treburile astea le știa și Eugen Dogariu, „nava amiral” a listei PSD Timiș pentru Senat. Tânăr, înalt, nu e gras, nu știu să fie corupt în media partidului, decent și cu capul pe umeri. Pentru aceste calități am și lăudat PSD-ul local când și-a alcătuit listele. Numai că Eugen Dogariu a dovedit că, oricât de decent ai fi ca personaj, tot te pierzi în culoarea maro a partidului. Viitorul senator PSD de Timiș a titrat în materialele de propagandă că nimănui nu-i este permis să-i facă pomanagii pe români. E, nu! Adânc spus. Din titlul nu știai dacă îl ceartă pe Dragnea că dă cu momeala la gușteri sau îi pune la punct pe cei care consideră că PSD asta face, dă pomeni electorale. În text însă asta își asumă domnișorul Dogariu și zău că mă miră acest lucru. Putea să-și aleagă altă temă sau chiar toate ne jigneau inteligența?
Un alt exemplu că oricât de rezonabil ar fi omul candidat în aceleași zoaie cu partidul ajunge. Petru Ehegartner, senator USL, liberal de ALDE. Ce-a zis dumnealui la pressalert live? Că „USR este mult sub nivelul lui Dan Diaconescu”. O fi încă Nicușor mult sub nivelul domnului Dan ca scor electoral, din păcate, dar să spui că USR e sub nivelul cu retard al PP-DD e ca și cum aș spune eu acum că Petru Ehegartner e mult sub nivelul lui Călin Popescu Tăriceanu. Îmi cer scuze, dle Ehegartner, poate că v-am jignit prea tare și, zău, nu e ceva personal.
Comentarii prin facebook