Se apropie zilele aniversare ale Revoluției din decembrie 1989 și, ca în fiecare an, „vedetele” incontestabile ale momentului vor fi revoluționarii. Da, în nomenclatorul de meserii n-a fost introdusă (încă) această profesie, dar poate ar trebui. Fiindcă există o realitate care ne spune că în jurul nostru mișună revoluționarii, altă meserie neavând. Pe principiul puțini am fost, mulți am rămas. Vom avea din nou mese rotunde, simpozioane, dezbateri, dar și foarte multe scandaluri. În fiecare an, în decembrie, revoluționarii își dau în petec și se războiesc între ei. Și nu din motive fine, să le spun așa, cum ar fi adevărul despre evenimentele din decembrie 1989. De chestiuni din astea îi doare în cot. Scandalurile au la bază motive mult mai pragmatice: ce asociație a primit mai multe pământuri, case, spații etc., care revoluționari au mai multe cluburi de striptease (da, printre revoluționari e o adevărată modă să aibă astfel de stabilimente), cârciumi, terenuri sau bani. Acestea sunt adevăratele probleme ale celor care nu mai contenesc de 27 de ani să „luptă și dă-i, și dă-i luptă!”. Cei mai câștigați (citește profitori) au fost cei care au avut gura mai mare, nu răniții sau urmașii celor uciși atunci.
În acest an însă, în preajma manifestărilor din decembrie, au avut loc două evenimente extrem de importante. Primul s-a întâmplat în urmă cu o lună, când Ion Iliescu a fost pus oficial sub acuzare pentru „infracțiuni contra umanității”, legate chiar de evenimentele din decembrie. Or, Ion Iliescu a fost „tătucul” și binefăcătorul unui noian de revoluționari din România, începând cu Bebe „Certificat” Ivanovici și Dan Iosif, până la cozi de topor împrăștiate în întreaga țară, inclusiv în Timișoara. De altfel, Iliescu a fost cel care a pus bazele uneia dintre cele mai mari porcării post-revoluționare, respectiv cea a certificatelor de revoluționar. Acestea au adus mai multe privilegii: teren intravilan, teren extravilan, locuință, spațiu comercial, transport gratuit, anularea impozitelor și, nu în ultimul rând, indemnizații de aproximativ 500 de euro pe lună.
Având în vedre aceste privilegii nesimțite, n-a fost decât un pas ca totul să se transforme într-o afacere urât mirositoare, uneori pe mormintele eroilor din decembrie. Și așa ajungem la al doilea eveniment recent referitor la revoluționari. Este vorba de arestarea timișoreanului Adrian Sanda, șeful „fabricii de revoluționari”, adică al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor. Membru PSD, Sanda a fost pus în funcție de Victor Ponta în 2014, de atunci eliberând peste 5.000 de certificate, pentru care primea șpăgi între 1.000 și 5.000 de euro. Asta o spun procurorii. Pentru a avea mai muți clienți, a făcut orașe-martir din Brăila, Buzău sau Băile Herculane. Și Sanda n-a fost primul care a făcut astfel de lucruri, ele fiind o practică foarte veche.
Ca să vedeți grozăvia acestei afaceri, unii dintre cei care și-au cumpărat certificate aveau în 1989 cinci ani. Ei bine, ați auzit vreo reacție de la vajnicii noștri revoluționari vizavi de cele două evenimente? S-au supărat revoluționarii din Timișoara că un timișorean de-al lor a pus alături de orașul lor Brăila sau Buzău? Nu. Ei nu-și bat capul cu chestiuni de acest atâta timp cât privilegiile continuă să curgă. Ba în ultimul timp tot mai mulți dintre ei sunt și cetățeni de onoare ai Timișoarei făcuți pe bandă rulantă de primarul Nicolae Robu. Care onoare și de cine dată? De-un certificat pe care l-au putut cumpăra și interlopii din Brăila?
P.S. În prima „promoție” de 75 de „cetățeni de onoare” făcuți de Robu în decembrie 2014 îl regăsim și pe negustorul de certificate Adrian Sanda. Oare și-l asumă primarul în continuare?
Comentarii prin facebook