Am observat în ultimele ore o anumită frenezie și multe răutăți pe seama sentinței definitive a Curții de Apel în conflictul dintre Curtea de Conturi și Primăria Timișoara pe tema finanțării unor cluburi sportive. O decizie în defavoarea municipalității, partea cu adevărat ingrată fiind faptul că trebuie recuperat de cluburi un prejudiciu de 35 de miliaone de lei, din care 25 de milioane de la ACS Poli. Înțeleg faptul că nu-l iubești pe primarul Nicolae Robu, înțeleg că multe dintre demersurile, acțiunile sau declarațiile sale trebuie criticate. (Cum deBanat.ro o și face cu vârf și îndesat.) Numai că aici nu mai e în discuție persoana primarului Robu, ci a sportului de echipă timișorean, motiv pentru care bucuria necugetată a unora nu-și are sensul.
Câteva cuvinte despre sentință și „meciul” dintre primărie și Curtea de Conturi. E adevărat, o decizie definitivă nu trebuie comentată, trebuie pusă în aplicare. Dar câteva semne de îndoială tot trebuie ridicate. Și aș face câteva observații de profan în treburi juridice și care crede că justiția trebuie făcută mai degrabă în spiritul legii, decât în litera ei. În momentul în care Primăria și Consiliul Local Timișoara au decis finanțarea echipelor sportive, în întreaga țară, sute de primării (le pun la socoteală și pe cele din mediul rural) făceau acest lucru. Timișoara nu era prima și nici ultima. Evident, consiliul local a luat această decizie pe baza legislației naționale și s-a optat pe Ordonanța 350 a ONG-urilor, nu pe Legea 69 a sportului. Repet, exista bază legală pentru acest demers.
Știu, există foarte mulți specialiști și părerologi care spun că Primăria a greșit fiindcă trebuia aplicat punctul 1 de la Legea X combinat cu aliniatul 3 de la Ordonanța Y și articolul 7 de la HG Z. Adică cei din primărie n-au fost atât de șmecheri precum alții care au știut să facă slalom prin legislație. Fiindcă în România încă sunt premiați șmecherii și descurcăreții, nu persoanele oneste. Pe de altă parte, și Curtea de Conturi, când a atacat decizia, avea dreptatea ei, fiindcă a găsit o lege care interzicea finanțarea. Fiindcă așa este legislația din România, multe legi, și nu doar din domeniul sportului, se bat cap în cap cu alte legi. Problema de fond – și aș adăuga chiar de bun simț – este însă aceea dacă e permisă sau nu finanțarea sportului de la bugetele locale. Și vorbesc de o finanțare pe față, potrivit unei legi clare, nu prin tot felul de artificii și șmecherii legale. A doua chestiune este dacă legea se aplică la fel în toată țara. Fiindcă acum una se fumează la Timișoara și alta la Iași, Voluntari, Chiajna etc.
În fine, judecătorii, din varii rațiuni (nu le place sportul, nu le place Robu etc.), au dat dreptate Curții de Conturi. Deși, repet, și Consiliul Local Timișoara, și Curtea de Conturi aveau câte o lege în favoarea lor. Mai trebuie adăugat ceva aici. În România s-a furat în ultimii 28 de ani cu vârf și îndesat. Unii au fost prinși, alții nu. Dar statul nu și-a recuperat prejudiciul nici măcar de la cei prinși și care au furat zeci de milioane de euro. Or, în cazul de față, nimeni n-a plecat cu banii acasă să-și cumpere palate de neam prost sau lacuri Belina. S-au dus la niște sportivi care au intrat în arenă pentru Timișoara, au transpirat, iar uneori au sângerat în tricouri pe care scrie Timișoara. Da, vor spune unii, dar au fost și plătiți pentru asta. E adevărat, dar în condițiile în care oamenii de afaceri nu dau bani la sport, era mai bine să nu avem nicio echipă sportivă în Timișoara? Și trebuie spus că sentința de miercuri vizează nu doar echipa ACS Poli, ci și echipele de rugby, handbal și baschet. Chiar dacă acestea au trecut ulterior sub o altă umbrelă. Și, repet, problema de fond rămâne și după Ordonanța 38 dată de fostul premier Sorin Grindeanu: se poate finanța sau nu sportul de performanță de la bugetele locale? Sau se poate în toată țara, în afară de Timișoara? Sau numai șmecherii și descurcăreții au voie? Să se legifereze clar și aceste chestiuni!
P.S. Sunt tare curios dacă cineva a calculat prejudiciul adus Primăriei Timișoara prin cedarea unui parc pentru construirea sediului unei instituții a statului. Exact, e vorba de Curtea de Conturi Timiș. Iar dacă este un prejudiciu, cine o să-l plătească?
Comentarii prin facebook